Legătura dintre conceptul de „înfiere” și botezul nou-testamentar

Autor: Laura Daniela Marinau | Album: Profetii | Tematica: Controverse
Resursa adaugata de loredanam in 10/02/2019

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 3 voturi

În Efeseni capitolul 1 citim cu interes și cu încântare următoarele:
„4. În El, Dumnezeu ne-a* ales înainte** de întemeierea lumii, ca să fim† sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai* dinainte să fim înfiaţi** prin Isus Hristos, după† buna plăcere a voiei Sale, ”
Înțelegem de aici cum Dumnezeu a prevăzut venirea noastră pe lume și, în dragostea Lui, ne-a ales, înainte de a crea universul, să fim adoptați în familia Lui regală, divină. Aleluia! Ce har mare avem!
Dar, cum ne-a adoptat Dumnezeu, ca să-I devenim „fii și fiice”? Prin nașterea din nou, din Duhul Sfânt, ne-a dat „duhul de înfiere”:
Şi voi n-aţi* primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică**, ci aţi primit un duh† de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava††!”, adică „Tată!”(Romani 8:15)
Se pare că „Ava” în ebraică e echivalent cu „tăicuțule” sau „tăticule” în română, un apelativ intim prin care își alintau iudeii părintele pământesc, iar Domnul Isus Cristos Îl chema pe Tatăl Ceresc în rugăciune. Pentru că în dragoste nu este frică, ci iubirea perfectă alungă frica!
Domnul Isus Cristos S-a născut din femeie, sub Lege, cu un scop bine definit:
Galateni 4:5 "ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. "
Înfierea era legată și de răscumpărare -și să nu uităm cât de scumpe sunt adopțiile în multe țări, printre care și România: copiii par a fi chiar cumpărați de părinții adoptivi. (Chiar mi se plângea o soră canadiană sterilă prin anii 1997 că pruncii români sunt niște „scumpi” adică o adopție putea costa... . 12000 dolari).
Dar, deoarece Dumnezeu ne-a creat pe toți și noi suntem proprietatea Lui ca fiind făcuți „după chipul și asemănarea Lui”, în cazul adopției divine, El trebuie să ne răscumpere din mâna celui rău, căruia ne-am dat prin păcat.
Conceptul de înfiere este legat, de asemenea, și de moștenire. Cum bine puncta Spurgeon, „când numele meu e legat de o moștenire, urechile mele devin brusc interesate”:
„Efeseni 1:11 "În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale,"...
- Să ne reamintim că Noul Testament a fost scris în secolul I după Cristos. În acea vreme, în lumea romană, dar și la greci, conceptul de „fiu adoptat” diferea față de cel de „copil legal înfiat” de astăzi. În zilele noastre, cu puține excepții, se pot adopta doar copii minori, iar părinții adoptatori preferă măcar preșcolari sub 4 ani dacă nu chiar bebeluși, pentru a nu-și mai aminti viața anterioară, dinaintea înfierii și pentru a căpăta dragostea lor întreagă. Se pare că din secolele IV-V după Cristos au început să se adopte copii mici și, ca și astăzi, înfierea de către Dumnezeu era asociată automat cu botezul sugarilor sau al copilașilor, în general.
- Dar, până atunci, toată antichitatea, inclusiv în perioada scrierii Noului Testament, grecii și romanii (de la ultimii ne-a parvenit „dreptul roman”) putem afirma cu certitudine că nu înfiau copilași, ci adolescenți sau chiar tineri adulți merituoși, care să facă cinste numelui părintelui adoptiv.
- Ca dovadă, Iulius Cezar l-a înfiat ca moștenitor al său pe Octavian Augustus, care, l-a rândul său, l-a adoptat pe Tiberius, fiul Liviei, să -i fie succesor la conducerea Imperiului. Pentru cine nu iubește istoria, dar a văzut filmul „Iuda Ben-Hur” să-și amintească de felul cum a primit numele, inelul și moștenirea eroul principal de la patricianul roman care-l adoptase la vârsta de 28 de ani!
- Tot așa, Dumnezeu ne cheamă și ne primește ca fii și moștenitori atunci când suntem destul de maturi ca să ne putem pocăi și să putem crede, deoarece „cine va crede și se va boteza va fi mântuit”! Dumnezeu nu intră în legământ cu niște bebeluși ori cu copii sub vârsta adolescenței, adică sub 16 ani, care juridic vorbind, nici în lumea noastră nu se consideră a fi decât parțial răspunzători de faptele lor, de la 14 ani... . .
- Domnul nu înfiază nici pe baza mărturisirii nașilor... Și, de fapt, la botez și la Cină ne logodim cu Isus, iar vârsta nubilă la evrei era de 14 ani. Romanii, de asemeni, nu înrolau în armata lor decât tineri peste 15 ani.
- Iată cum conceptul de „înfiere” și vârsta la care se realiza aceasta se leagă de vârsta la care se poate primi botezul nou-testamental.
- Iată că în primele secole nu au fost botezați decât catechumeni peste vârsta de 14 ani.
- Și noi considerăm botezul valabil la o vârstă a înțelegerii depline.
- Domnul să ne ajute să-I fim moștenitori care să-I purtăm cu cinste Numele!

interesant articol, felicitari.

Adăugat în 11/02/2019 de MihailCiprianMuresan

Argumente solide, clare în favoarea momentului oportun, biblic, al legământului în apa botezului dar şi mai departe al slujirii... mulţumiri şi doresc să vă încurajez si sa vă susţin în împartăşirea sfintelor convingeri.

Adăugat în 12/02/2019 de floridinmaracineni

Va multumesc pt aprecieri si sustinere!
A Domnului sa fie toata lauda!

Adăugat în 14/02/2019 de loredanam

Când Domnul Isus vorbeşte pentru PRIMA şi ULTIMA dată în mod explicit despre naşterea din nou, vorbeşte despre Duhul Sfânt pe careî-l primi cei ce-l primesc pe Hristos.. La sfârşitul acestei discuţi, Domnul Isus îi explică lui Nicodim de ce nu pot primi Duhul Sfânt israelul a carui invăţător era Nicodim, pentru că ORCINE face raul urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vadească faptele.Dar cine lucrează după adevar vine la lumină, pentru ca sa i se arate faptele findcă sunt făcute ÎN Dumnezeu.

Cei mai mulţi dintre noi facem răul şi urâm lumina şi zicem că suntem născuţi din Dumnezeu, că am luat texte despre , infiere, naştere din nou, alegere prin har, sau primirea lui Hristos, şi le-am rastalmăcit în aşa fel încât noi credem că suntem din Dumnezeu chiar dacă facem raul= FAPTELE DEAVOLULUI.
Bun! Ce să facem? Să aruncăm la gunoi tot ce spune biblia despre înfiere, naştere din nou, alegere prin har şi primirea lui Hristos? Nu! .... că aceste teme sunt teme fundamentale, dar trebuie să le inţelegem în contextul în care ne-au fost date, nu după inima noastră stricată.

Haideţi să înţelegem ceva despre naşterea din nou în contextul în care ne-a fost dat acest concept.

Acea discuţie se poarta intre doi învăţători care reprezentau două popoare, Domnul Isus, care reprezenta poporul creştin şi Nicodim care nu rea unul din miile de invăţători al lui Israel ci era ÎNVĂŢĂTORUL = REPREZENTANTUL lui Israel, Acesta este cadrul în care Domnul Isus gaseşte de cuvinţă să vorbească despre naşterea din nou,. Dacă ne uitam la felul în care i se adresează Domnul Isus lui Nicodim, El îi spune de mai multe ori: ,,NOI,, şi ,,VOI,, Ce înţelegem de aici? Înţelegem că în această discuţie nu e vorba despre două persoane ci e vorba despre două popoare : NOI creştini pe care îi reprezin Eu şi voi iudei pe care îi reprezinţi tu...... şi concluzia discuţiei nu e Ioan 3 cu 16 ci e ioan 3 cu 20.şi 21, şi concluzia este aceasta: orcine (şi de la NOI creştini şi de la VOI iudei ) care face răul uraşte lumina, şi nu vine la lumină ca sa nu i se vadească faptele. Dar orcine ( la fel şi de la NOI creştini şi de la VOI iudei )care lucrează după adevar vine la lumină pentru ca să i se arate faptele că sunt facute ÎN Dumnezeu. Acest termen,,ÎN DUMNEZEU,, este egal cu a fi născut din Dumnezeu. Acesta este testul naşteri din Dumnezeu, test pe care cei mai mulţi creştini care se laudă să sunt născuţi din Dumnezeu, î-l pică zi de zi, deoarece ei fac răul şi PRIN URMARE urăsc lumina....

Adăugat în 20/02/2019 de ambrozie

Daca nu puneai poza aia cu bebele botezat, cred ca iti citeau mai multi eseul, sora-mea!.....Si cand colo, e vorba de botezul celor mari, cel din NT....

Adăugat în 25/06/2019 de adelinaferaru