Tinerețe fără bătrânețe...

... Când voi fi bătrână, (dacă voi ajunge acolo... ) o să-mi scot amintiri pe zile...

   Triste-în zile cu soare, să nu le dau curaj să-și arate fața în umbrele ploilor ce-mi vor ține mâinile împreunate, ca în așteptarea dimineții însorite.

   Veselele-zile, le voi așeza aproape imperativ pe covorul tinereții când cerul se 'prindea' cu mâna dar, nu știam că inima era locul unde trebuia el să se bucure...

   Voi înflori fiecare amintire cu rugi în mulțumire pentru tot binele făcut mie, nouă. Mă voi desfăta din dulceața roadelor Duhului Sfânt care m-au hrănit și se înmulțesc zilnic.

   Îmi voi așeza scaunul după soare dimineața cu fața spre răsărit iar seara, îmi voi arăta doar jumate de față soarelui; celaltă va merge cu el acolo unde-am lăsat mai mult din de viață: o Românie întreagă dar nu atât de bolnavă, biserica, școala cerească coborâtă de Tatăl pe pământ unde am învățat după Cartea-Biblia.

   Voi merge pe potecile care m-au dus la sinceri, buni, săraci dar cinstiți...

   Voi ocoli aroganții, mândrii de sine, 'premianții lumii' cărora li s-au topit picioarele scaunelor înalte dar ei încă nu ştiu...

   Voi aștepta ca soarele să-mi acopere fața într-o zi a iertării să 'mi se lumineze' Dincolo, unde El, soarele, nu mai are apus, unde mă voi vedea față în faţă cu Cel care m-a călătorit și mi-a fost alături toată viața.

   Când voi fi bătrână... voi fi cea mai tânără în Luminarea LUI!

    11 februarie 2019, Alexandrina Tulics, Delafield