Cine poate primi botezul cu Duhul Sfânt (Matei 3.11; Marcu 1.8; Luca 3.16; Ioan 1.33; F. A. 1.5; 11.16; 1 Cor. 12.13)? *
de prof. Mihail Dimitriu, scriitor (poet și prozator) creștin

               Sfânta Scriptură ne învaţă că în faţa lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egali (F. A. 15.9; Rom. 3.22; 10.12), şi ca urmare a acestui fapt, pot primi botezul cu Duhul Sfânt toţi oamenii, indiferent de naţionalitate, sex, starea socială, ţara unde locuiesc, sau de credinţa pe care au avut-o înainte de a se hotărî să devină creştini (1 Cor. 12.13; Gal. 3.28; Col. 3.11).

               Astfel, va primi botezul cu Duhul Sfânt (Matei 3.11; Marcu 1.8; Luca 3.16; Ioan 1.33; F. A. 1.5; 11.16 şi 1 Cor. 12.13), orice om la care a debutat procesul naşterii din nou şi care îndeplineşte cele şapte condiţii care urmează:

               - S-a pocăit de absolut toate păcatele sale (F. A. 2.38-39), şi şi-a răstignit pe cruce (Rom. 6.6) firea pământească păcătoasă (Rom. 8.6-8; 1 Cor. 2.14; Iuda 19), care “pofteşte împotriva Duhului Sfânt” (Gal. 5.17).

               - Are o credinţă reală (1 Tim. 1.5; 2 Tim. 2.5) în Domnul Isus Hristos (Ioan 7.38-39; F. A. 19.2; Ef. 1.13), pe care şi-a testat-o (2 Cor. 13.5).

               - Ascultă de Dumnezeu (F. A. 5.32), adică ştie (Osea 4.6) care sunt mesajele (poruncile, învăţăturile, sfaturile, etc.) pe care Dumnezeu le-a transmis oamenilor, care se află în Sfânta Scriptură, şi trăieşte în concordanţă cu aceste mesaje.

               - Îl iubeşte pe Domnul Isus Hristos, adică păzeşte poruncile Sale (Ioan 14.15-17).

               - Crede (chiar are certitudinea) că va primi botezul cu Duhul Sfânt (Gal. 3.14).

               - A rămas în Domnul Isus Hristos (1 Ioan 3.24; 4.13).

               - Cere botezul cu Duhul Sfânt (Luca 11.13).

               Un om care a fost botezat în apă şi nu a primit botezul cu Duhul Sfânt (F. A. 19.1-3), poate să ceară acest botez numai după ce a îndeplinit celelalte şase condiţii menţionate mai sus. Este demn de menţionat faptul că, în anumite situaţii speciale, Dumnezeu îi poate boteza pe unii oameni cu Duhul Sfânt, fără ca aceştia să fi îndeplinit şi condiţia a şaptea care se referă la cererea Duhului Sfânt (F. A. 10.44-48; 19.1-7).

               În afara îndeplinirii acestor şapte condiţii, nu există nici o altă restricţie în privinţa acordării de către Dumnezeu a botezului cu Duhul Sfânt. Dumnezeu ne spune că în zilele din urmă va turna Duhul Său peste orice făptură (Ioel 2.28-29; F. A. 2.17-18). Această făgăduinţă a lui Dumnezeu se aplică pentru toate generaţiile următoare (Is. 59.20-21; F. A. 2.38-39), deci ea este valabilă şi în zilele noastre.

               Numai Dumnezeu poate cerceta şi cunoaşte ce se întâmplă în inima unui om (1 Sam. 16.7; 1 Împ. 8.39; 1 Cron. 28.9; Ier. 11.20; 17.9-10; Ps. 7.9; F. A. 1.24; Rom. 8.27; Apoc. 2.24). Astfel, Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui (2 Tim. 2.19; 2 Cor. 5.11), adică pe cei care au o credinţă sinceră (Naum 1.7), izvorâtă dintr-o inimă curată (1 Cron. 29.17; Prov. 11.20) şi care împlinesc cu adevărat toate poruncile Sale.

               Din cele de mai sus, rezultă că numai Dumnezeu este singurul în măsură să aprecieze, dacă mărturisirea credinţei unui om este într-adevăr sinceră, şi ca urmare a acestui fapt, El hotărăşte dacă-l va boteza cu Duhul Sfânt.

               Exceptând acele situaţii speciale, în care botezul cu Duhul Sfânt se primeşte înainte de botezul în apă (F. A. 10.44-48), orice om care a mărturisit credinţa sa sinceră în Domnul Isus Hristos cu ocazia botezului în apă, trebuie să aştepte în ascultare de Dumnezeu, pentru a vedea dacă şi Dumnezeu mărturiseşte (1 Ioan 5.7-9) despre el, adică dacă îl botează cu Duhul Sfânt (F. A. 15.8).

               Acel om care I-a cerut lui Dumnezeu să-l boteze cu Duhul Sfânt, dar care nu a primit acest botez, trebuie să se cerceteze (Pl. Ier. 3.40; 2 Cor. 13.5; Gal. 6.4) amănunţit pe sine însuşi, pentru a putea descoperi care sunt motivele acestui eşec. Desigur că aceste motive constau în neîndeplinirea unora dintre condiţiile amintite mai sus. Cine nu îşi poate da seama singur de acest lucru, trebuie să se roage ca Dumnezeu să-i descopere (Iov 12.22; Dan. 2.22,28, 47; Evrei 4.13) care sunt motivele pentru care El nu a mărturisit despre credinţa sa, şi nu l-a botezat cu Duhul Sfânt.

               Să vedem care sunt motivele pentru care Simon vrăjitorul, nu a primit şi el botezul cu Duhul Sfânt aşa cum îl primiseră cei din Samaria (F. A. 8.15-17).

               Cu toate că Simon a fost botezat în apă, şi se presupunea că ar fi avut credinţă (F. A. 8.13), apostolul Petru l-a blestemat rostind cuvintele “banii tăi să piară împreună cu tine” (F. A. 8.20), şi apoi a făcut, referitor la acesta, următoarele patru afirmaţii extrem de dure:

               - “tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta” (F. A. 8.21),

               - “inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu” (F. A. 8.21),

               - “eşti plin de fiere amară” (F. A. 8.23),

               - “eşti în lanţurile fărădelegii” (F. A. 8.23).

               Totodată, apostolul Petru îl îndeamnă pe Simon, astfel: “Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă” (F. A. 8.22).

               Din afirmaţiile apostolului Petru, aflăm că Simon nu a avut pocăinţă şi credinţă, elemente care se află printre condiţiile necesare pe care trebuie să le îndeplinească un om, atât pentru a fi botezat în apă în mod corect, dar şi pentru a fi botezat cu Duhul Sfânt.

               Simon nu a avut pocăinţă, întrucât apostolul Petru a constatat că era un om rău şi prins în lanţurile fărădelegii, şi ca atare, tocmai îl îndemnase să se pocăiască.

               În pofida faptului că se presupunea că Simon ar fi avut credinţă (F. A. 8.13), de fapt Simon nu a avut credinţă, întrucât apostolul Petru a afirmat că inima sa nu era curată, iar în F. A. 15.9, citim că un om care are o credinţă reală, are o inimă curată.

               În situaţia lui Simon există două posibilităţi. Prima, constă în faptul că Simon a fost conştient de faptul că nu are pocăinţă şi credinţă, astfel încât el nu îndeplinea două dintre condiţiile necesare efectuării botezului în apă şi primirii botezului cu Duhul Sfânt. Fiind un vrăjitor vestit, poate că Simon a reuşit să-l înşele pe Filip pentru a-l boteza în apă, mărturisind că ar avea pocăinţă şi credinţă (F. A. 8.13). Exista posibilitatea ca Simon să fi avut “doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Tim. 3.5) şi ca atare el Îl cinstea pe Dumnezeu doar cu buzele, în timp ce inima sa era departe de El (Marcu 7.6).

               Există şi posibilitatea ca Simon să nu-şi fi dat efectiv seama (Rom. 12.3; 1 Cor. 8.2; Gal. 6.3) că, în realitate, nu avea pocăinţă şi credinţă. În ziua de astăzi există mulţi oameni care se află în această situaţie tristă. Aceştia sunt amăgiţi de către diavol (Apoc. 12.9; 20.3,8; 2 Cor. 11.3), pentru a crede că îndeplinesc condiţiile necesare efectuării botezului în apă şi primirii botezului cu Duhul Sfânt, printre care se află pocăinţa şi credinţa, dar acest lucru nu corespunde realităţii. Ca urmare a acestui fapt, ei nu sunt botezaţi de către Dumnezeu cu Duhul Sfânt. Chiar dacă unii dintre aceşti oameni consideră că execută anumite lucrări specifice oamenilor botezaţi cu Duhul Sfânt, ei nu pot primi acest botez întrucât nu au stabilit încă o relaţie personală cu Domnul Isus Hristos (Ioan 14.20) şi de aceea fac fărădelegi (Matei 7.21-23). Desigur că Dumnezeu nu poate să mărturisească despre credinţa acestora (F. A. 15.8).

               Sfânta Scriptură ne prezintă situaţia în care se găsea Simon, aşa de clar şi de sugestiv, întrucât Dumnezeu ştia că această tristă situaţie este comună multor oameni, care au impresia (1 Cor. 8.2) că sunt mântuiţi (Gal. 6.3), dar în realitate impresia lor nu corespunde realităţii (Matei 18.15-17; 1 Cor. 5.11; 2 Cor. 5.16; 2 Tes. 3.6,11-14; Apoc. 2.2-5,14-16,20-24; 3.1-3,15-18).

               Din cele de mai sus, rezultă că botezul cu Duhul Sfânt le este dat oamenilor în mod gratuit, fiind un dar (F. A. 2.38-39; 10.45) de la Dumnezeu. El nu se poate cumpăra sau vinde şi nu poate fi primit decât de către acei oameni care îndeplinesc cele şapte condiţii amintite mai sus, având, cu siguranţă, o pocăinţă reală şi o credinţă adevărată, izvorâtă dintr-o inimă sinceră şi curată.

* Textul redat mai sus, provine din cartea MÂNTUIREA, scrisă de către prof. MIHAIL DIMITRIU, poet şi scriitor creştin