'Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. '

Matei 24.10-13

   În acest capitol din Matei, Isus enumeră semnele sfârsitului veacului. Ucenicii L-au întrebat 'CARE VA FI SEMNUL VENIRII TALE? '

   Cei mai mulţi sunt de acord că ne aflăm aproape de ziua venirii Domnului. Este inutil să încercăm să identificăm ziua exactă a întoarcerii Sale. Doar Tatăl o cunoaşte. Dar Isus a spus că vom cunoaste VREMEA iar aceasta este acum! Nu a mai existat niciodată înainte o împlinire a profeţiilor în biserică, în natura, în Israel. Astfel ca, putem afirma cu încredere că ne aflăm în acea perioadă descrisă de Isus în capitolul 24 din Matei.

   Să privim unul dintre semnele premergătoare venirii Sale: 'MULŢI VOR FI RĂNIŢI... ' Nu puţini, ci mulţi.

   Mai întâi, trebuie să ne punem întrebarea 'Cine sunt aceştia? ' Sunt creştinii sau oamenii în general? Găsim răspunsul în acelaşi pasaj: 'Din pricina înmultirii fărădelegii, DRAGOSTEA CELOR MAI MULŢI SE VA RĂCI. ' Cuvântul grecesc pentru dragoste folosit în acest verset este AGAPE. În Noul Testament sunt câteva cuvinte folosite pentru dragoste dar două dintre cele mai uzuale sunt agape şi phileo. Phileo defineste dragostea dintre prieteni. Este una afectuoasă, dar condiţionată. Phileo spune: 'Dacă mă ajuţi, te ajut! ' sau 'Dacă te porţi frumos cu mine, voi face la fel. ' Pe de altă parte, agape este dragostea pe care Dumnezeu o revarsă în inima copiilor Lui. Este aceeaşi dragoste pe care Isus ne-o dă din belşug. Este necondiţionată. Nu se bazează pe performanţe şi nici măcar pe reciprocitate. Este o dragoste care dăruieşte chiar şi atunci când este respinsă.

   Fără Dumnezeu, noi putem iubi doar cu o dragoste egoistă, cu una care nu poate fi dăruită dacă nu este primită şi oferită înapoi. Însă dragostea AGAPE iubeşte indiferent de răspuns. Această AGAPE este dragostea pe care a revărsat-o Isus când a iertat pe cruce. Aşadar, acei mulţi la care Se referă Isus sunt creştini a căror agape s-a răcit.

   Cu câtva timp în urmă am încercat sa fac tot ce-mi stătea în putinţă pentru a-mi arăta iubirea faţă de o anumită persoană. Dar se părea că, ori de câte ori căutam sa-mi manifest dragostea, reacţia acesteia era una critică, însoţită de un comportament plin de asprime. Situaţia a continuat în felul aceste luni întregi. Într-o zi, am ajuns la saturaţie. M-am plâns lui Dumnezeu: 'Mi-ajunge! Trebuie să-mi vorbeşti cu privire la situaţia aceasta. De fiecare dată când arăt iubirea Ta acestei persoane, îşi revarsă mânia asupra mea. ' Domnul a început să-mi vorbească:

   'John, trebuie să-ţi dezvolţi credinţa în dragostea lui Dumnezeu! '

   'Ce vrei să spui? ' am întrebat.

   'Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea'... 'Dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală'.

   Trebuie să înţelegi că, atunci când semeni dragostea lui Dumnezeu, vei secera dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să-ţi dezvolţi credinţa în această lege spirituală, deşi s-ar putea să nu seceri din câmpul în care ai semănat sau atât de repede cum ai dori tu. Domnul a continuat:

   'În ceasul în care Mi-a fost cel mai greu, prietenii cei mai apropiaţi M-au părăsit. Iuda M-a trădat, Petru s-a lepădat de Mine, iar ceilalţi au fugit să-şi scape viaţa. Doar Ioan M-a urmat de departe. M-am îngrijit de ei mai bine de trei ani, hrănindu-i şi învăţându-i. Cu toate acestea, când am murit pentru păcatele lumii, am iertat. AM TRECUT PESTE GREŞELILE TUTUROR, DE LA ALE PRIETENILOR CARE M-AU PĂRĂSIT, PÂNĂ LA CELE ALE SOLDATULUI ROMAN CARE M-A RĂSTIGNIT. Ei nu şi-au cerut iertare, dar Eu le-am oferit-o de bună voie. Am avut credinţă în dragostea Tatălui. Ştiam că, fiindcă semănasem iubire, voi secera iubire d ela mulţi fii şi fiice ale Împărăţiei. Datorită jertfei Mele pline de iubire, ei aveau să Mă iubească. '

   'V-am spus: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi da ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii vostri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? '

   Mi-am dat seama că dragostea pe care o ofeream era semănată în Duhul şi că în cele din urmă voi secera seminţele iubirii. Nu ştiam de unde, dar ştiam că secerişul va veni. Acum nu mai consideram drept un eşec faptul că persoana căreia îi arătam iubire nu-mi răspundea la fel. Gândul acesta mi-a dat resursele să iubesc acea persoană chiar mai mult!

   Dacă şi alţi creştini ar înţelege aceasta, nu ar mai renunţa atât de uşor şi nu s-ar mai simţi jicniţi. De obicei, acesta nu e genul de dragoste pe care-l practicăm noi în mod natural. Noi oferim o iubire egoistă care se lasă uşor dezamăgită când nu îi sunt împlinite aşteptările.

   Dacă am aşteptări de la anumite persoane, acestea ma pot dezamăgi. Mă vor dezamăgi în măsura în care nu se ridică la înalţim ea aşteptărilor mele. Dar, dacă nu am niciun fel de asteptări de la cineva, orice primesc de la acea persoană mi se va părea o binecuvântare şi nu ceva ce-i datoram. Pregătim terenul propice pentru jicniri atunci când pretindem anumite tipuri de comportamente de la cei cu care intrăm în relaţii.

   Cu cât aşteptăm mai mult, cu atât vom avea şanse mai mari de a fi răniţi.