La şcoala duminicală, Isus a fost deseori prezentat ca fiind Păstorul cel Bun care poartă pe umeri oiţa pierdută, aducând-o înapoi în mijlocul turmei. Sau poate că ne-am obişnuit cu imaginea lui Isus care ţine copilaşii în braţe şi îi binecuvintează, ori a unui Isus care zâmbeşte şi spune 'Te iubesc! '. Acestea corespund realităţii dar nu ne oferă imaginea de ansamblu.

   Acelaşi Isus a demascat neprihănirea de sine a fariseilor. 'Şerpi, pui de napârci! ' Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? ' A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi i-a alungat din Templu. I-a spus omului care dorea să-şi îngroape tatăl, înainte să vină să-L urmeze 'Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu'. Lista nu se încheie cu exemplul acesta.

   O privire atentă la lucrarea lui Isus înfăţişează un Om care i-a ofensat pe mulţi în cursul slujirii Sale. Să trecem în revistă câteva exemple.

   ISUS I-A OFENSAT PE FARISEI

   În numeroase rânduri, Isus i-a confruntat şi i-a ofensat pe aceşti lideri. Fiindcă s-au simţit jicniţi, conducătorii religioşi L-au răstignit. Oamenii aceştia Îl urau. Însă Isus i-a iubit îndeajuns încât să le spună adevărul 'Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi când a zis 'Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei''. Afirmaţia aceasta i-a jicnit.

   Observaţi ce L-au întrebat ucenicii pe Isus imediat după aceasta: 'Ştii că fariseii au fost ofensaţi când au auzit cuvintele acestea? ' (traducere din limba engleză). Priviţi răspunsul Lui: 'ORICE RĂSAD PE CARE NU L-A SĂDIT TATĂL MEU CEL CERESC VA FI SMULS DIN RĂDĂCINĂ. LĂSAŢI-I: SUNT NIŞTE CĂLĂUZE OARBE, ŞI, CÂND UN ORB CĂLĂUZEŞTE PE UN ALT ORB, VOR CĂDEA AMÂNDOI ÎN GROAPĂ'. Isus a arătat că ofensele vor avea de fapt rolul de a face curăţenie şi de a-i da la o parte pe cei care nu erau sădiţi de Tatăl Său. Unii oameni se alătură anumitor biserici sau echipe de slujire, fără să fi fost trimişi de Dumnezeu sau fără să fie înrădăcinaţi în El. Jicnirea pe care o provoacă predicarea adevărului scoate la lumină adevăratele lor motivaţii şi îi determină să se smulgă singuri din rădăcină.

   Vizitând alte biserici, am întâlnit numeroşi păstori îndureraţi d eplecarea unor membri ai congregaţiei sau chiar ai conducerii. În cele mai multe cazuri, aceştia DIN URMA, AU FOST DERANJAŢI DE ADEVĂRUL PREDICAT, CARE ÎI CONFRUNTA CU MODUL LOR DE VIAŢĂ NEPOTRIVIT. Atunci au început să critice biserica în toate privintele şi au plecat. Dacă păstorii ar încerca să-i facă să rămână pe toţi cei care intră pe uşa bisericii ar ajunge să compromită în cele din urmă adevărul. 'Dacă predicaţi adevărul, le spun eu, veţi jicni anumiţi oameni care vor fi smulşi din rădăcină şi vor pleca. Nu plângeţi după ei, ci continuaţi mai degrabă să purtaţi de grijă şi să-i hrăniţi pe cei pe care vi i-a trimis Dumnezeu. '

   Unii lideri evită confruntările directe de teamă să nu piardă oamenii. Unii ezită mai ales când cei care trebuie confruntaţi sunt marii donatori ai bisericii sau persoane influente în adunare ori în comunitate. Alţii se tem să nu rănească sentimenentele cuiva alături de care au petrecut mult timp. Ca urmare, păstorii îşi pierd autoritatea dată de Dumnezeu, de a proteja şi de a hrăni oile care le-au fost încredinţate.

   Când am ocupat pentru prima dată funcţia de păstor, un om întelept m-a avertizat: 'Păstrează-ţi autoritatea dacă nu vrei ca altcineva să ţi-o ia şi sa o folosească împotriva ta. '

   Samuel a fost un om al lui Dumnezeu care nu era dispus sa compromită adevărul de dragul nimănui nici chiar al regelui. Când Saul s-a dovedit neascultător faţă de Dumnezeu, Domnul i-a spus lui Samule să-l confrunte iar acesta a ascultat. Din nefericire, Saul nu a raspuns cuvântului primit din partea lui Dumnezeu cu o pocăinţă adevărată. Era mai preocupat de modul cum îl vedeau ceilalţi. Când Samuel s-a întors să plece, Saul l-a apucat de manta şi a rupt un colţ din aceasta. Samuel i-a spus niste cuvinte care l-au dărâmat: 'Domnul rupe astăzi domnia lui Israel deasupra ta. ' Samuel nu dorise un asemenea deznodământ pentru Saul şi a fost îndurerat pentru el. El îl unsese pe Saul ca rege, îl pregătise pentru slujba aceasta şi condusese ceremonia încoronării. Era prietenul apropiat al regelui. Dar ascultaţi cum reacţioneaza Dumnezeu faţă de durerea lui Samuel pricinuită de lepădarea lui Saul: 'Când vei înceta să plângi pe Saul pentru că l-am lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite~& ,"& ~'

   Dumnezeu arăta că, pentru ca Samuel să continue să beneficieze de untdelemnul şi de ungerea proaspătă, trebuia să înţeleagă că iubirea şi judecata lui Dumnezeu erau desăvârşite. Dacă Samuel s-ar fi întors la Saul după ce Dumnezeu îl lepădase, nu ar mai fi avut untdelmn proaspăt. Dacă ar fi continuat să-l jelească pe Saul, nu ar fi ajuns nicăieri.

   Păstorii care plâng şi care suferă dupa oamenii care părăsesc biserica, sau care refuză să confrunte pe membrii din pricina prieteniei care îi leagă, ajung să vadă că untdelemnul ungerii seacă viaţa lor. Unele lucruri se sting, iar altora doar le merge numele ca trăiesc. În mod inconstient, au ales relaţiile cu oamenii înaintea celei cu Dumnezeu.

   Biblia nu consemnează vreo reacţie a lui Isus cu privire la cei care L-au părăsit. Singura Sa plăcere era să împlinească voia Tatălui. Făcând astfel, acţiona în folosul celor mai mulţi.