Există bărbaţi în Biblie, care s-au luptat şi zbătut pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. Doi dintre ei vor fi amintiţi. La 1 Cronici 4.10 este scris:

   'Iaebeţ a chemat pe Domnul lui Israel şi a zis: 'Dacă mă vei binecuvânta şi îmi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa îcât să nu fiu în suferinţă! ... Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse'.

   Mai clar este arătat, aceasta luptă pentru binecuvântarea lui Dumnezeu la Geneza 32: Lupta lui Iacov la Peniel. Strigătul lui Iacov a devenit pentru mulţi credincioşi un stindard:

   'Nu te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta! '

   ... . .

   Marele eveniment din Mapumolo, a adus imediat cu sine urmări binecuvântate din belşug. Aceste roade se pot descrie prin Cuvântul din Luca 9.1-2. O triplă putere a devenit vizibilă: VESTIRE, VINDECARE, ELIBERARE.

   Actiunile pline de putere ale Evangheliei au devenit atât de evidente, încât oameni d epretutindeni, au venit puhoi la Cuvânt. Câteodată când Erlo iesi din casă, asteptau 200 de oameni care au venit fără invitaţie, pur si simplu, dintr-un impuls interior, ca să asculte mesajul biblic. După fiecare vestire, mai rămâneau apoi mulţi oameni pentru asistenţă duhovnicească, pentru mărturisire şi ca să-şi puna în ordine viaţa lor faţă de Dumnezeu. A fost bine că Erlo a avut de la început pe lângă el o echipă care l-a ajutat în activitatea duhovnicească. Mişcarea de mărturisire şi pocăinţă ţine până azi. Trezrea care a început în 1967 nu s-a aplanat până acum. În calătoria mea în circuit cu Erlo şi echipa sa, am fost martor cum oamenii cu sutele, da, cu sutele, L-au primit pe Domnul Isus. Un membru al echipei, un comerciant de profesie, la un tur de evanghelizare de 9 zile a numărat 3900 de oameni ce au rămas la urmă pentru ajutor duhovnicesc. Nu este vorba aici de beţia cifrelor. Îngerii în cer se bucură de unul singur ce se pocăieşte. Cifra vrea să arate cât de enorm activează Dumnezeu această trezire.

   S-a întâmplat în localitatea Nyanisweni din Transk. Un sudafrican de rasă albă a venit de departe fiindcă a vrut să se întâlnească cu mine. El a citit cărţile mele, şi dorea să vorbească personal cu mine. Când la urmă au rămas sute de oameni pentru asistenţă duhovnicească mi-a spus: 'Aceasta poate numai Dumnezeu. Aşa ceva se întâmplă numai într-o trezire. '

   Asemenea lucruri mi s-au întâmplat într-o slujbă. Sâmbătă, 27 martie 1976 am vorbit la rugămintea lui Erlo în Kwa Siza Bantu. Am ţinut o conferinţă despre vrăjitorie, pentru că toţi zuluşii păgâni sunt din naştere împlantaţi în vrajitorie. După conferinţă Erlor strigă în mulţime: 'Cine încă nu şi-a mărturisit păcatele de vrăjitorie, punându-le în ordine, poate să rămână până la urmă pentru convorbire'. Au rămas între 400-500 d eoameni. În Germania se bucură dacă rămân la urma 4,5 oameni. N-a fost nicidecum o roadă a vestirii mele, ci atmosfera trezirii pe care au putut să o trăiască de zece ani, Erlo şi echipa sa. Acest asalt pentru grijă duhovnicească este unul din motivele pentru care Erlo călătoreşte şi lucrează cu o echipă mare.

   VINDECARE   -  În Nqutu Maposwane au locuit una lângă alta, două femei bolnave. Una suferea de multa vreme de dureri interne. Trebuia să fie adusă de acasă cu maşina şi de dus înapoi. Ea a auzit Cuvântul lui Dumnezeu şi şi-a deschis inima pentru Domnul Hristos. Ceva mai târziu, Martin Stegen a luat această bolnavă la slujba din Tugela Ferry. Erlo s-a rugat cu ea şi femeia s-a eliberat într-o clipă de durerile ei. După această vindecare rapidă, a primit şi vecina ei curajul ca să se roage unii împreună cu ea. Ea a fost complet paralizată şi n-a putut să îngrijească cei şase copii ai ei. Ea a întrebat dacă poate veni cineva din echipă sa se roage cu ea. Erlo tocmai avu o slujbă în apropiere de Kranskop. Martin s-a oferit ca s-o ducă pe bolnavă acolo. Femeia a fost dusă la maşină pe o piele. A fost un autocamion. Ea n-a putut să-şi tină nici măcar basmaua. Vântul o sufla mai departe. S-au întors şi au luat-o. Autocamionul a ajuns tocmai la începutul slujbei. Aceasta se desfăşura în aer liber. Femeia paralizată a fost dusă acolo. Ea a ascultat mesajul Evangheliei şi a rămas apoi pentru îngrijire duhovnicească. O femeie din echipă a vorbit cu ea. Apoi toată echipa s-a rugat pentru ea, pentru vindecare. Paralizata s-a ridicat şi a mers pe jos la maşină. Rudele ei au venit să o ia. Femeia vindecată a coborât fără ajutor mergând încoace şi încolo în faţa luminiii autocamionului. Nimeni nu a scos o vorbă. În sfârşit, cineva a spus: 'Vedeţi voi că Dumnezeu există cu adevărat! '  După vindecarea acestei femei Shabalala, vrea acum şi o rudă a soţului ei decedat să vina ca să audă Evanghelia cea vie.