În exterior sau din punct de vedere fizic, nu se putea observa diferenţa dintre Moise şi copiii  lui Israel. Toţi erau urmaşii lui Avraam. Cu toţii plecaseră din Egipt în urma intervenţiei puterii miraculoase a lui Dumnezeu şi urma să moştenească promisiunile lui Dumnezeu. Toţi declarau că-L cunosc şi-L slujesc pe Iehova. Diferenţa era ascunsă în tainiţa lăuntrică a inimii lor. Moise se temea de Dumnezeu şi de aceea era în stare să recunoască dorinţele şi căile Sale. Însă copiii lui Israel nu se temeau de Dumnezeu, motiv pentru care mintea le era orbită şi înţelegerea întunecată.

   La fel se întâmplă şi astăzi. Creştinismul aproape ca a devenit un soi de club. Vă amintiţi ce este un club de pe vremea când eraţi copii. Deveneaţi membri ai unui club din pricina nevoii de apartenenţă. În cadrul clubului, care vă oferea siguranţă, eraţi uniţi cu ceilalţi membri în jurul unui interes sau al unei cauze comune. Vă simţeaţi bine ştiind că faceţi parte din ceva mai mare decât voi. Ştiaţi că aveaţi clubul în spate, iar aceasta vă dădea un anume sentiment de siguranţă.

   Sunt mulţi care se pretind creştini, care nu se tem de Dumnezeu mai mult decât oamenii care n-au pus în viaţa lor piciorul într-o biserică. În calitate de membri cu drepturi depline ai clubului creştinismului, de ce ar trebui să se teamă? Adevărul este că demonii tremură mai mult decât unii membri ai bisericii. Iacov îi avertiza pe cei care afirmau că sunt mântuiţi dar cărora le lipsea frica de Domnul:

   'Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară! ' (Iacov 2.19)

   Astfel de oameni frecventează bisericile noastre, lucrează în rândul personalului unor organizaţii creştine şi predică de la amvoane. Fac parte din toate clasele sociale, de la ghetouri până la spuma Hollywoodului. Afirmă că sunt mântuiţi şi că iubesc promisiunile lui Dumnezeu, dar vederea lor este mărginită şi, asemeni copiilor lui Israel, nu se tem de Dumnezeu.

   Iuda a prevestit ziua aceasta, în care oamenii vor frecventa biserica şi vor declara că sunt mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, graţie membralităţii în acest club al creştinismului. Vor participa la întâlnirile credincioşilor fără nici un fel de teamă, şi, în tot acest răstimp, se vor sluji doar pe ei înşişi (Iuda 1.12).

   În Matei 7.21-23, Domnul Isus spunea că vor vor fi unii care au scos demoni şi care au săvârşit alte minuni în Numele Lui, oameni care-L vor numi Domn şi Mântuitor, dar care au neglijat trăirea în ascultare de voia lui Dumnezeu. Isus i-a asemănat cu neghina care creşte laolaltă cu grâul. Nu poţi vedea cu uşurinţă diferenţa dintre grâu şi neghină. Aşa cum s-a întâmplat si în cazul lui Israel, focul prezenţei glorioase a lui Dumnezeu va scoate la lumină, în cele din urmă, ceea ce se ascunde în fiecare inimă. Aceasta va fi starea Bisericii la începerea anotimpului secerişului (MATEI 13.26).

   Maleahi a profeţit că, în aceste zile din urmă, Dumnezeu va trimite un glas profetic, aşa cum i-a trimis pe Samuel, pe Moise şi pe Ioan Botezătorul, pentru a-I pregăti poporul în vederea arătării slavei Sale. Nu va fi însă un singur mesager profetic, ci mai mulţi. Aceştia se vor ridica uniţi în jurul aceluiaşi scop, încât vor vorbi într-un glas, chemându-i pe cei care s-au lăsat înşelaţi să se întoarcă spre Domnul cu toată inima.

   Astfel, în inima poporului lui Dumnezeu va fi din nou instaurată ordinea divină. Aceşti profeţi nu sunt mesageri ai judecăţii ci ai îndurării. Prin intermediul lor, Dumnezeu îi cheamă pe cei aleşi pentru a-i feri de judecată. Maleahi scria:

   'Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul, pe care-L căutaţi... Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămânea în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul, şi ca leşia nălbitorului. ' Maleahi 3.1-2

   Maleahi nu descrie Răpirea BISERICII. El spune că Domnul VA VENI ÎN TEMPLUL SĂU, NU DUPĂ EL. Osea spune că, după două mii de ani, Domnul va veni la noi, templul Său, asemeni ploii târzii. Cuvintele acestea se referă la slava Sa manifestată. Maleahi continuă cu întrebarea:

   'Cine va putea să sufere însă venirea Lui glorioasă în Templul Lui? '

   Ambii profeţi confirmă faptul că acest eveniment nu este unul şi acelaşi cu răpirea Bisericii.

   Maleahi răspunde singur la propria-i întrebare, prezentând doua urmări ale prezenţei slăvite a lui Dumnezeu. În primul rând, va avea loc prelucrarea şi purificarea celor care se tem de El. În al doilea rând, va fi judecată inima celor care SPUN CA-L SLUJESC PE EL, dar care, în realitate, NU SE TEM DE EL (MALEAHI 3.5; 4.1). Odată înfăptuită această purificare, el ne spune:

   'Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte' (Maleahi 3.18)

   Înainte să se arate slava, nu se va putea vedea deosebirea dintre cel ce-L slujea pe Dumnezeu şi cel care Il urma doar de pe buze. Dar ipocrizia nu se poate ascunde în faţa luminii slavei lui Dumnezeu. Mentalitatea de club va dispare în cele din urmă. Aceasta ne ajută să înţelegem mai bine avertismentul grav adresat de Domnul Isus credinciosului nou-testamentar:

   'Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. ' Luca 12.4-5

   Frica de Domnul ne păzeşte să nu alunecăm pe calea nimicitoare a celor ce au căzut pradă amăgirii. Moise spunea că frica de Dumnezeu din inima copiilor Lui le dă acestora puterea de a nu păcătui (Exodul 20.20). Solomon scria în Proverbe 16.6 'prin frica de Domnul se abate omul de la rău. ' Isus Şi-a avertizat credincioşii urmărind un scop specific şi, înaintea îndemnului la temere de Domnul, i-a avertizat cu privire la capcana înşelătoare a ipocriziei:

   'Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. ' Luca 12.2

     ~& ,"& ,"& ,"& ~. .