Natura planului lui Dumnezeu

   A treia motivaţie pentru a ne baza pe puterea lui Dumnezeu constă în natura salvatoare şi păstrătoare a planului Său. Scopul principal al lui Dumnezeu este de a-i călăuzi pe sfinţii Săi spre cer, de aşa manieră încât să ne putem aminti mereu de dragostea şi de îndurarea Lui. El este un Tată înţelept, care cunoaşte caracterul nestatornic ce-l are chiar şi cel mai ascultător copil al Său. Astfel, El Se gândeşte să-i ajute vizitându-i adesea şi îngrămădind în mâinile lor goale diferite daruri, chiar atunci când este mai multă nevoie.

   Acest gen de comunicare oferă un dublu accent al dragostei şi îndurării Sale: ne aminteşte care este sursa tuturor binecuvântărilor şi ne asigură că nevoile noastre pot fi întotdeauna satisfăcute.

   Când găseşti vreo mângâiere în sufletul tău, o nouă putere în lucrul tău sau un sprijin în ispită, şi aceasta picură o dulceaţă deosebită în viaţa ta să te gândeşti adânc ce prieten ţi-a trimis aceste binecuvântări. Ele nu provin din resursele tale si nici ale altuia. Tatăl Ceresc Se strecoară încetişor şi lasă parfumul dulce al mângâierii Lui!

   Este Duhul Lui blând care te ţine treaz şi îţi potoleste inima în timp ce încercările mugesc înăuntru. Este mireasma Lui pătrunzătoare care te menţine să nu aluneci în necredinţă. Care suflet mângâiat astfel, s-ar putea îndoi măcar pentru un moment de dragostea şi grija unui aşa Părinte?

   Te întreb: care prieten te iubeşte mai mult - unul care, auzind de nevoia ta, completează imediat un cec, îl pune la poştă şi astfel consideră că şi-a achitat deplin obligaţia faţă de tine? Sau cel care lasă totul deoparte, vine la tine şi nu te părăseşte până când nu este satisfăcut că toate nevoile tale au fost rezolvate? Şi aceasta nu este tot; el continuă să te viziteze până ce criza este depăşită. Dacă nu eşti prea mândru ca să-ţi întâmpini binefăcătorul, sau dacă nu iubeşti banii mai presus de orice, atunci cu siguranţă vei prefera mângâierea celui de-al doilea.

   Dumnezeu alege această cale de a ne asigura că puterea noastră nu va avea de suferit. Dacă resursele ar fi lăsate în mâinile noastre, noi am deveni curând falimentari.

   Dumnezeu ştie că suntem slabi, precum vasele găurite - dacă sunt umplute complet şi lăsate deoparte: foarte curând, conţinutul se va scurge. De aceea, El ne aşează sub fântâna curgătoare a Puterii Lui şi în mod constant El o umple.

   În aceasta constă sursa pe care Dumnezeu a oferit-o Israelului în pustie: El a lovit stânca şi nu numai că setea lor a fost potolită pentru moment, dar apa s-a transformat într-un izvor, astfel încât ei nu se vor mai plânge de lipsa apei. Această stâncă era Cristos. Fiecare credincios are spatele protejat de Cristos, care-l însoţeşte în orice loc, dându-i putere în orice împrejurare şi încercare.

   Natura lui Dumnezeu

   În concluzie, creştinul trebuie să se bazeze pe puterea divină deoarece aceasta are ca urmare înaintarea gloriei lui Dumnezeu. Tu L-ai socoti destul de generos pe Dumnezeu dacă ţi-ar oferi resurse pentru o viaţă din Sine şi apoi te-ar lăsa să-ţi administrezi propriul Lui cont. Dar El este mai minunat, deoarece ţia deschis un cont pe numele tău.

   Acum, tu trebuie să înţelegi nu  numai că puterea ta vine de la Dumnezeu, dar şi că eşti în permanenţă dator pentru fiecare consum de putere în mersul tău de creştin.

   Când un copil călătoreşte cu părinţii săi, toate cheltuielile sunt acoperite de tatăl său nu de el însuşi. Tot astfel, nici un sfânt care va ajunge în cer nu va putea spune: 'Acesta este cerul pe care l-am creat prin puterea tăriei mele'. Nu, Ierusalimul ceresc este cetatea AL CĂREI MEŞTER ZIDITOR ESTE DUMNEZEU.

   Fiecare har este o piatră în acea clădire, piatra de căpătâi aşezată în glorie. Într-o zi, sfinţii vor vedea lămurit că Dumnezeu a fost nu numai Fondatorul, dar şi Cel ce a binevoit să ducă la bun sfârşit lucrarea.

   Slava lucrării nu va fi împărţită, o parte lui Dumnezeu şi o alta creaturii, ci toată va fi acordată lui Dumnezeu.