Încadrarea în timp a evenimentelor care au avut loc în zilele care au precedat moartea și învierea Domnului Isus Hristos

de prof. Mihail Dimitriu, scriitor (poet și prozator) creștin

        Pentru a înțelege mai bine, modul în care au decurs în timp, evenimentele care au avut loc în zilele care au precedat moartea și învierea Domnului Isus Hristos, este nevoie să amintim câteva date referitoare la sistemul de evidențiere a zilei calendaristice a evreilor.

        Din analiza unor texte biblice, aflăm că pentru evrei, o zi calendaristică are o parte de întuneric şi o parte de lumină (Gen. 1.4). Fiecare dintre aceste două părţi ale unei zile calendaristice, sunt împărţite în mod convenţional în douăsprezece ore, numerotate de la 0 la 12, şi ora 12 a unei părţi, fiind echivalentă cu ora 0 a celeilalte părţi. Partea de întuneric este compusă din seară şi noapte, iar partea de lumină, este compusă din dimineaţă şi zi. O zi calendaristică începe seara, la ora 0 a părţii de întuneric, şi se termină la ora 12 a părţii de lumină, atunci când începe seara următoare.

        Cele patru componente ale zilei calendaristice la evrei sunt următoarele: seară, care durează trei ore, de la 0 la 3 (18-21); noapte, care durează 9 ore, de la 3 la 12 (21-6); dimineaţă, care durează 3 ore, de la 0 la 3 (6-9) şi zi, care durează 9 ore, de la 3 la 12 (9-18). Între paranteze este menţionată corespondenţa cu sistemul de numerotare a orelor, în care ziua calendaristică are douăzeci şi patru de ore.

        Din cele de mai sus, rezultă că, pentru evrei, ziua calendaristică începe seara, după ora 18, iar pentru noi începe noaptea, după ora 24, fiind astfel o diferență de 6 ore între cele două sisteme de evidențiere a orelor.

         ►      În ziua de 9 Nisan, conform calendarului evreiesc (duminică și luni, conform calendarului nostru), Domnul Isus Hristos era în Betania, conform următorului verset: “Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.” (Ioan 12.1).

         ►      În ziua de 10 Nisan, conform calendarului evreiesc (marți, conform calendarului nostru), Domnul Isus Hristos a intrat în Ierusalim, conform următoarelor versete:

- “A doua zi, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: ‘Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!’ (Ioan12.12-13).

- “Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, şi le-a zis: ‘Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.’ Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ‘Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.’ Ucenicii s-au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.”. (Matei 21:1-6).

- “În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: ‘Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?’ (Matei 26:17).
- “Vorbiţi întregei adunări a lui Israel şi spuneţi-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.’ (Exod 12:3-6).

         Ziua dintâi a praznicului Azimelor, era 10 Nisan, căci Pregătirea Paștelui dura din 10 Nisan, până în 14 Nisan.

         În seara de 10 Nisan, a avut loc ultima cină pe care a luat-o Domnul Isus Hristos împreună cu apostolii Săi, care este numită și “Cina cea de taină”.

         Domnul Isus Hristos a dorit mult să mănânce ultimul Paşte cu apostolii Săi (Luca 22:15), dar nu a mai apucat să-l mănânce, întrucât după Legea lui Moise, Paștele se mânca în ziua de 14 Nisan (Exod 12:6), iar El a murit în după amiaza zilei de 11 Nisan.

         ►      În ziua de 11 Nisan, conform calendarului evreiesc (miercuri și joi, conform calendarului nostru), Domnul Isus Hristos a murit, conform următoarelor versete:

- “După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: ‘Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!’. Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare. Dar ziceau: ‘Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod’. (Matei 26:1-5).

- “Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.” (Ioan 18:28).

         Domnul Isus Hristos a murit în data de 11 Nisan, după masă, într-o zi a pregătirii (Ioan 19.31,42), conform calendarului evreiesc, adică joi, conform calendarului nostru.

         Domnul Isus Hristos nu a murit în data de 12 Nisan, adică vineri, conform calendarului nostru, cum consideră unii oameni, întrucât Domnul Isus Hristos a spus că trupul Său va fi în mormânt trei zile și trei nopți (Matei 12.40), adică trei zile calendaristice întregi, citând Iona 1.17.

         ► În ziua de 12 Nisan era o zi de Sabat specială (mare), căci era ziua Pregătirii, conform versetului: “De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.” (Ioan 19:31).

         ► În ziua de 13 Nisan, era Sabatul zilei a  șaptea (Matei 28.1; Marcu 16.1).

         ► În ziua de 14 Nisan, conform calendarului evreiesc (Duminică, conform calendarului nostru), Domnul Isus Hristos a înviat, conform următoarelor versete:

- “Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului”. (Matei 12.40).

- “Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.” (Iona 1.17).

         Conform mesajului Domnului Isus Hristos din Matei 12.40, care citează Iona 1.17, trupul Domnului Isus Hristos a fost în mormânt trei zile și trei nopți, deci, Domnul Isus Hristos a înviat în data de 14 Nisan, conform calendarului evreiesc.

         Cei care consideră că Domnul Isus Hristos a murit în data de 12 Nisan, adică vineri, conform calendarului nostru, nu țin seama de faptul că Domnul Isus Hristos a spus că trupul Său va fi în mormânt trei zile și trei nopți (Matei 12.40), adică trei zile calendaristice întregi, citând Iona 1.17.

         Este evident că nu putem neglija cele trei nopți care apar cu precizie în cele două versete: Matei 12.40; Iona 1.17, fiind semnificativ faptul că Domnul Isus Hristos a întărit afirmația sa din versetul Matei 12.40, pentru a înțelege că el urma să fie exact în situația lui Iona, în privința celor trei zile calendaristice întregi, evident care cuprind și cele trei nopți.

*

În ce zi a murit Domnul Isus Hristos? (Matei 27.50)
de Mihail Dimitriu
poet și scriitor creștin

Mulţi din cei bătrâni şi tineri, (Iov 32.9)
Cred că al nostru Domn iubit, (Prov. 14.15)
Muri într-o zi de vineri, (1 Cor. 8.2)
Cum datina a glăsuit. (Matei 15.6)

Despre datini şi tradiţii, (Is. 29.13)
Domnul nu a vorbit cu zel. (Matei 15.3)
Şi în aceste condiţii, (Marcu 7.8-9)
Orice-nţelept face la fel. (1 Ioan 4.17)

Acum, hai să vedem dacă (F. A. 5.38)
Datina are dreptate. (Gal. 1.14)
Şi de proba n-o să treacă, (Ezec. 21.13)
Ea n-are utilitate. (Col. 2.8)

Domnul spune-ntotdeauna (Ioan 8.31-32,45-46)
Adevăr, aşa cum este. (Ioan 14.6)
Nu suportă nici minciuna, (Apoc. 14.1-5; 21.27; 22.15)
Nici vorbirea ca-n poveste. (Luca 24.11; 1 Tim. 1.4; Tit 1.14; 2 Petru 1.16)

Ne-a spus al Domnului Cuvânt, (Matei 16.21)
Că pentru noi Se va jertfi, (Ioan 10.17-18)
Iar trupul Său mort, în pământ (Marcu 8.31; 10.33-34)
Trei zile şi trei nopţi va fi. (Matei 12.40)

Iar dacă vrem ca să aflăm (Ef. 4.18)
Când a murit cu-adevărat, (Matei 27.50)
Cu socotitul să plecăm (Luca 14.28)
Din ziua-n care a-nviat. (Marcu 16.1-8)

Dar, ziua-n care a-nviat (Matei 20.19)
N-o spune-al Domnului Cuvânt. (Luca 24.1-7)
Ştim numai că, după Sabat (Matei 28.1; Marcu 16.1)
Domnul nu mai era-n mormânt. (Marcu 16.5-6; Luca 24.3)

Vineri a fost Sabat mare; (Ioan 19.31)
Paştele se sărbători. (Num. 9.2; Ioan 13.1; 18.28; 19.14)
Iară ziua următoare, (Marcu 16.1)
Fu tot Sabat, a şaptea zi. (Matei 28.1)

Probabil că-nvierea Sa (Matei 17.22-23)
A fost atunci când începea (Marcu 16.2)
Ziua întâi, duminica, (Matei 28.1)
Când noaptea tocmai se sfârşea. (Ioan 20.1)

Dacă de sâmbătă pornim, (Marcu 16.1-8)
Şi mergem cu trei nopţi ’napoi, (Matei 12.40)
Şi repede de socotim, (Luca 14.28)
Ajungem într-o zi de joi. (Ioan 19.31)

Socotim încet şi sigur: (Luca 14.28)
Dacă a treia noapte-a fost (Ioan 20.1)
Cea de sâmbătă, desigur (Matei 28.1)
Că vineri a doua a fost; (Luca 23.56)

Iar prima noapte-i cea de joi. (Ioan 19.31-42)
Probabil, Domnul a murit (Ioan 19.33)
Într-o zi de joi. Şi apoi (Ioan 19.14)
Cele trei nopţi le-am socotit. (Matei 12.40)

Dar, ... dacă Domnul a-nviat (Matei 28.6)
Sâmbătă-n oră târzie, (Matei 28.1)
Ziua când Duhul El Şi-a dat, (Matei 27.50)
Chiar miercuri, putea să fie. (1 Cor. 13.9)

Iată că este posibil (1 Cor. 8.2)
Să fi murit miercuri sau joi. (1 Cor. 13.9)
Vineri nu este posibil. (Matei 12.40)
Minciunii-i declarăm război! (Ioan 8.44)

De tradiţia ne spune (Marcu 7.13)
Altfel decât Domnul ne-a spus, (Matei 15.6)
Orice om cu-nţelepciune, (Matei 10.16)
Îl crede pe Domnul Isus. (Ioan 8.45-46; Iacov 2.23)