Aş vrea să te invit astăzi să trecem împreună o prăpastie. După cum ştii, o prăpastie nu poate fi trecută prin paşi mici, ci doar printr-un salt - unic, înalt, hotarâtor.

   Aşadar, pregăteşte-te să-l faci! Să nu îţi fie teamă; vei vedea că merită cu prisosinţă. Poate că lumea ta, aşa cum o ştiai, va fi răsturnată cu susul în jos. Nu-i nimic. Susul de fapt era jos, iar josul era sus. De-abia acum vor trece la locul lor. Iar dacă rămâne aceeaşi, dacă ordinea lucrurilor din viaţa ta nu sufere nici o schimbare, nico nastere din nou, atunci înseamnă că te numeri printre cei puţini care au asezat de la început înaltul si adâncul la locul lor. Prăpastia aceasta care care desparte excelenţa de mediocritate ţine de mentalitate. Am fi tentaţi să credem că, de-a lungul vieţii, drumul merge monoton, mediocru, în cea mai mare parte a lui, că şerpuieşte alene printre nuanţe de gri, că nimic nu este cu totul alb şi nimic nu este cu totul negru şi că, uneori, poate doar odată în viaţă, pe un vârf, pe o culme, apare excelenţa, care ţine de şansă, de împrejurări, de aptitudini şi mai ales, de moment.

   Da, mulţi sunt convinşi că excelenţa este o clipă de sublim şi atât, dar se înşeală.

   Excelenţa nu este un act izolat, ci un mod de viaţă, un fel de a fi. Există un principiu care marchează principala deosebire, prăpastia dintre excelenţă şi mediocritate - în timp ce mediocritatea se concentrează pe 'a avea', excelenţa este preocupată de 'a fi'.

   A FI şi A FI ÎN STARE se află la distanţă de o prăpastia de A AVEA.

   De ce? Pentru că atunci când suntem concentraţi pe A AVEA apreciem oamenii şi lucrurile după preţul lor. La fel ne apreciem si pe noi înşine. Iar când ceva are un preţ, atunci poate fi vândut şi cumpărat. Inclusiv sufletul tău, cu visurile şi comorile lui.

   Atunci când ne concentrăm pe A FI apreciem oamenii şi lucrurile după valoarea pe care o au. La fel si pe noi înşine. Iar când ştii că ai valoare, manifeşti excelenţă în orice aspect al vieţii: şi în felul în care te porţi cu ceilalţi, şi în cel în care te tratezi pe tine însăţi, şi în modul în care îţi îndeplineşti îndatoririle zilnice, oricât de plictisitoare sau de neplăcute ar fi.

   Reţeta este dată chiar de Biblie:

   'Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni. '

   ACEASTA ESTE EXCELENŢA.

   Aşadar, fă-ţi curajul pentru saltul cel mare! Trece prăpastia care desparte mediocritatea de excelenţă!

   Învaţă să cunoşti valoarea celor de lângă tine, nu preţul lor!

   În lumea lui Dumnezeu, lucrurile cu adevărat preţioase nu se vând şi nu se cumpară, ci se dau în dar.

   Iar dacă El te întâmpină cu daruri de cum păşeşti pragul fiecărei zile, se cuvine ca, la rândul tău, ca fiică a Lui să trăieşti fiecare clipă la nivelul excelenţei în tot ceea ce faci - ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni.

   Dreptul la excelenţă îţi este asigurat prin naştere. Foloseşte-l!