'Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supusi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci 'Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. ' Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe'

  Un prim aspect al îmbrăcării noastre în smerenie constă în aşezarea sub stindardul misiunii lui Dumnezeu, aşa cum au făcut Caleb si Iosua. Când procedăm aşa, orice dificultate care se interpune între situaţia noastră prezentă şi împlinirea misiunii divine care ne-a fost încredinţată poate fi depăşită. În smerenie, ne vom bizui socotelile pe tăria lui Dumnezeu sau pe braţul Lui cel puternic. În smerenie, vom crede promisiunile Lui, chiar dacă ele contrazic logica sau raţiunea noastră. În smerenie, vom umbla prin credinţă, fără a ne lăsa cârmuiţi de simţămintele sau de cunoştinţele noastre fireşti.

   Pentru a trăi cu adevărat în felul acesta, trebuie să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre. Nu doar pentru unele dintre ele, ci PE TOATE. Aşa au făcut Caleb şi Iosua cu privire la familiile lor. Ca taţi si soţi, şi ei erau profund preocupaţi de soarta celor dragi. Însă, pentru ei, Cuvântul lui Dumnezeu avea prioritate faţă d elogica omenească sau de frică. Cei doi au înţeles că, dacă Îi acordau lui Dumnezeu primul loc, El avea să îi protejeze familiile şi sa le poarte de grijă. Caleb şi Iosua au fost cu adevărat smeriţi înaintea Domnului, şi, ca urmare, grija lor faţă de familia lor au lăsat-o pe mâinile cele mai puternice din întreg universul.

   Aruncarea tuturor îngrijorărilor noastre asupra lui Dumnezeu ne ajută să ne îndeplinim neabătuţi misiunea. Dacă vrem să înaintăm, nu putem duce cu noi greutăţi care ne înconvoaie. Biblia ne învaţă astfel:

   'Să dăm la o parte orice greutate care ne încetineşte... Şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. ' Evrei 12.1, traducerea NLT

   Greutăţile ne încetinesc şi ne pot împiedica să ne ducem până la capăt alergarea. Vă închipuiţi cum ar fi să participaţi la un maraton având câte o greutate de 20 kg atârnată de fiecare şold? Ar fi cumplit de greu doar să alergaţi, darămite să mai şi ajungeţi la linia de sosire!

   O greutate foarte mare care ne împiedică progresul este reprezentată de grijile sau de preocupările noastre. Acestea le-au tras înapoi şi pe cele zece iscoade care nu au sfârşit cu bine. Grija lor apăsătoare era legată de primejdia la care puteau fi supuşi copiii  şi soţiile lor; au fost împiedicaţi să meargă înainte, însuşindu-şi promisiunile lui Dumnezeu şi să-I împlinească voia.

   Este important să clarificăm faptul că nu familiile noastre reprezintă greutatea; preocuparea pentru ele ajunge să fie o povară. Dacă punem la îndoială abilitatea sau dorinţa lui Dumnezeu de a ne purta de grijă şi de a ne proteja, aducem un afront integrităţii şi tăriei Lui. Este interesant d eobservat faptul că Iosua şi Caleb au dovedit în cele din urmă că generaţia lor s-a înşelat când, după 40 de ani, au luptat cu aceiaşi canaaniţi, iar familiile lor nu au avut de suferit în nici un fel. De fapt, purtarea bătăliei a constituit în final o binecuvântare pentru soţiile şi copiii lor, cărora le-a adus drept moştenire o ţară roditoare.

   Gândiţi-vă cu atenţie la rezultatele diferite de care au avut parte iscoadele. Cei zece spioni, care au căutat să-şi protejeze familiile lor  în loc să se încreadă în călăuzirea divină, le-au lăsat ca mostenire pustia. Rezultatul a fost fără doar şi poate unul nedorit care a constat 40 de ani în care au cunoscut greutăţile şi lipsa belşugului. Însă cei doi lideri care s-au încrezut în Dumnezeu şi care au ascultat Cuvântul Lui, lăsând soarta celor dragi în sema credincioşiei lui Dumnezeu, au oferit până la urmă familiilor lor moştenirea Ţării Promise în care curgea lapte şi miere. Acesta a fost destinul lor.

   În felurite momente din viaţă, toţi suntem puşi să alegem între SIGURANŢĂ şi DESTIN. Vom alege calea care duce spre ÎMPLINIREA SUFLETEASCĂ sau vom încerca SĂ NE ASIGURĂM TIHNA ŞI BUNĂSTAREA? Dacă alegeţi autoconservarea rezultatul nu va coincide cu destinul vostru divin. S-ar putea să izbutiţi să vă păstraţi într-o oarecare siguranţă, însă veţi descoperi în cele din urmă, în faţa scaunului de judecată al lui Cristos la ce belşug de plinătate aţi renunţat de dragul păstrării perimetrului în care v-aţi simţit comod pentru o vreme.

   Cuvântul lui Dumnezeu atestă în repetate rânduri adevărul acesta: dacă vreţi să ajungeţi la capătul călătoriei pe care a plănuit-o Dumnezeu pentru voi, va trebui să lăsaţi în seama Lui povara grijilor voastre. Cărarea aleasă de El este una a aventurii şi a credinţei iar răsplata este întotdeauna nespus mai mare decât simţământul vostru de siguranţă şi de confort. Daţi la o parte greutăţile care vă încetinesc aruncând îngrijorările asupra Lui.