Creștinii NU au obligația de a împlini Legea lui Moise, întrucât Legea lui Moise nu le este adresată creștinilor - demonstrația strict biblică

de prof. Mihail Dimitriu, scriitor (poet și prozator) creștin

LEGEA LUI MOISE NU LE ESTE ADRESATĂ CREȘTINILOR, CI A FOST ADRESATĂ DOAR ACELOR EVREI CARE AU TRĂIT ÎN PERIOADA VECHIULUI TESTAMENT

♥ URMEAZĂ DEMONSTRAȚIA, STRICT BIBLICĂ, A ADEVĂRULUI ENUNȚAT MAI SUS.

► Întrucât “TOT ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege” (Rom. 3.19), iar creștinii NU sunt sub Lege (Rom. 6.14-15; Gal. 5.18; 1 Cor. 9.20), TOT ce spune Legea lui Moise (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28) NU le este adresat creștinilor.

► Întrucât TOT ce spune Legea lui Moise, NU le este adresat creștinilor, creștinii NU au obligația de a ști ceea ce NU le este adresat, adică ceea ce spune Legea veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), adică Legea lui Moise.

► Întrucât creștinii nici măcar NU au obligația de a ști ceea ce NU le este adresat, adică ceea ce spune Legea veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), este evident că nu au cum să împlinească ceva ceea ce nu știu, adică ceea ce spune Legea lui (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28).

► Biblia ne arată foarte clar că Legea veche (Rom. 7.6), adică Legea lui Moise, care stătea la baza legământului cel vechi (Evrei 8:13), și care a fost în vigoare în vechime (Matei 5.21,27, 33), a fost SCHIMBATĂ (Evrei 7.12).

► Întrucât Legea veche (Rom. 7.6) a fost SCHIMBATĂ (Evrei 7.12), creștinii nu sunt sub Legea veche (Rom. 7.6), adică Legea lui Moise, ci sunt sub Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2).

► Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), cuprinde TOATE poruncile date de către Domnul Isus Hristos în timpul cât El a trăit pe pământ.

► Întrucât Dumnezeu Tatăl, a poruncit ca să ascultăm de Domnul Isus Hristos (Matei 17.5), era necesar ca poruncile Domnului Isus Hristos să fie scrise într-o carte, și aceasta este cartea numită Noul Testament.

► Domnul Isus Hristos s-a adresat creștinilor, astfel: "Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu".

► Chiar dacă unii creștini nu ar citi Noul Testament, întrucât creștinii sunt Temple ale Duhului Sfânt (1 Cor. 6.19), Duhul Sfânt le amintește creștinilor toate poruncile Domnului Isus Hristos, conform versetului: "Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor.” (Evrei 10.16).

*

FUNDAMENTE ALE CREȘTINISMULUI REFERITOARE LA LEGEA LUI MOISE (LEGEA CEA VECHE):

► “Legea n-a făcut nimic desăvârşit …” (Evrei 7.19).

► “Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan …” (Luca 16.16). Deci toate poruncile date evreilor, de către Dumnezeu, prin intermediul proorocilor din vechime (Matei 5.21,27, 33), au fost valabile până la Ioan.

► “… Hristos este sfârşitul Legii …” (Rom. 10.4).

► “Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină ‘Sămânţa’ căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.” (Gal. 3.19).

► “… Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.” (Rom. 7.4).

► “… am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” (Rom. 7.6).

► “… Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. …” (Gal. 3.24-25).

► “… El … a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei …” (Ef. 2.14-15).

► “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Col. 2.14).

► “… odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.” (Evrei 7.12).

► “… TOT ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege …” (Rom. 3.19).

► “… nu sunteţi sub Lege, ci sub har. … nu mai suntem sub Lege ci sub har … ” (Rom. 6.14-15).

► “Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. …” (Gal. 5.18).

► “ … dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zădarnică …” (Rom. 4.14).

► “Prin faptul că zice: ‘Un nou legământ’ a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de peire.” (Evrei 8.13).

► “… dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie ÎNLOCUIT cu un al doilea.” (Evrei 8.7).

► “… Legea nu se întemeiază pe credinţă … ” (Gal. 3.12).

► “… Dumnezeu … ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” (2 Cor. 3.5-6).

► “… sunt sub legea lui Hristos …” (1 Cor. 9.21).

► “… legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” (Rom. 8.2).

► “Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.” (Gal. 6.2).

► “Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” bine faceţi.” (Iacov 2.8).

► “Unde este, deci, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. …” (Rom. 3.27-28).

► “Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1.25).

*

ANALIZAREA STRICT BIBLICĂ A URMĂTORULUI MESAJ AL DOMNULUI ISUS HRISTOS: “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5.17).

► Domnul Isus Hristos nu a “stricat” Legea, ci a “schimbat-o” (Evrei 7.12), întrucât “Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan …” (Luca 16:16), iar “… Hristos este sfârşitul Legii …” (Rom. 10.4).

► Era necesar ca Domnul Isus Hristos să “schimbe” Legea (Evrei 7.12), întrucât “Legea n-a făcut nimic desăvârşit …” (Evrei 7.19), iar creștinii trebuie să fie desăvârșiți (Matei 5.48).

► Întrucât “… Hristos este sfârşitul Legii …” (Rom. 10.4), Legea a fost în vigoare până în momentul în care Domnul Isus Hristos a schimbat-o.

► După ce Domnul Isus Hristos a “schimbat” Legea (Evrei 7.12), în discuțiile pe care le-a avut cu iudeii, El s-a referit la Legea veche (Rom. 7.6), folosind cuvintele “Legea voastră” (Ioan 8.17; 10.34), și nicidecum nu a folosit cuvintele “Legea noastră”, cu toate că și El era iudeu ca și ei.

► Pentru a accentua faptul că Domnul Isus Hristos a “schimbat” Legea (Evrei 7.12) veche (Rom. 7.6), El a folosit de mai multe ori cuvintele: “Aţi auzit că s-a zis celor din vechime” (Matei 5.21,27, 31,33, 38,43), “dar Eu vă spun” (Matei 5.22,28, 32,34, 39,44).

► Domnul Isus Hristos avea dreptul să schimbe Legea veche a lui Moise, întrucât Dumnezeu i-a anunțat pe evrei, chiar prin Moise, că, la un moment dat, Dumnezeu le va ridica din mijlocul lor un ALT prooroc ca și Moise, și va pune cuvintele Sale în gura acestui alt prooroc, şi el le va spune evreilor tot ce-i va porunci Dumnezeu, avertizându-I pe evrei ca să asculte de acest alt prooroc (Deut. 18.15-19; F. A. 7.37). Desigur că, ulterior, Dumnezeu le-a spus în mod explicit și clar că acest alt prooroc, diferit de Moise, de care trebuiau să asculte, este Domnul Isus Hristos (Matei 17.5; Marcu 9.7; Luca 9.35).

► “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.”. (Evrei 1.1-4)

* LEGĂMÂNTUL CEL VECHI (CARE AVEA LA BAZĂ LEGEA LUI MOISE) – VERSUS – LEGĂMÂNTUL CEL NOU (CARE ARE LA BAZĂ LEGEA LUI HRISTOS)

► Legământul pe care l-a încheiat Dumnezeu în perioada Vechiului Testament cu poporul Israel (Exod 19.5-6; 20.1-31.18; 34.27-28; Deut. 4.13; 29.1; 30.1-20), care reprezenta poporul Său ales din acea perioadă (Exod 19.5; Deut 4.20; 7.6; 1 Împ. 8.53; Is. 41.8), este numit legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13).

► În Ier. 31.31,33-34 citim astfel: “Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”.

► În Is. 59.20-21, scrie: “Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce de la păcatele lor, zice Domnul. Şi iată legământul Meu, cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac, zice Domnul”.

► Dumnezeu vorbeşte poporului Său astfel: “Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic” (Is. 55.3).

► Din ultimele versete citate, precum şi din versetele: Ps. 111.9; Is. 61.8; Ier. 32.40; 50.5; Ezec. 16.60; 37.26; Evrei 13.20, aflăm că Dumnezeu a promis că va încheia cu poporul Său un nou legământ, care este veşnic.

► În prezent, adică în perioada harului, omenirea trăieşte sub ultimul legământ al lui Dumnezeu cu oamenii, şi anume legământul cel nou (Evrei 9.15; 12.24; 8.8-13), făcut în sângele Domnului Isus Hristos (Matei 26.28; 1 Cor. 11.25; Evrei 8.6).

► Ultimul legământ făcut de către Dumnezeu cu oamenii se numeşte “legământul Duhului Sfânt” (2 Cor. 3.6; Rom. 8.2; Is. 30.1), întrucât poruncile sale nu mai sunt săpate pe nişte table de piatră, ca în vechiul legământ, ci sunt scrise de către Duhul Sfânt, direct în inimile oamenilor mântuiţi (Ier. 31.33; Ezec. 36.26-27; 2 Cor. 3.3).

► Noul legământ a înlocuit (Evrei 8.7,13; 7.12,18-19; Gal. 5.18; Ef. 2.15; Col. 2.14) legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13), fiind “mai bun” decât acesta (Evrei 7.22; 8.6-13). Cusurul (Evrei 8.7) legământului cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13), consta în faptul că acesta era scris în exteriorul fiinţei umane. Astfel, iniţial el a fost scris de către Dumnezeu pe nişte table de piatră (Exod 34.28; Deut. 9.9-11), iar apoi, atât textul legământului, cât şi celelalte legi şi porunci care decurgeau din acesta, au fost scrise (Exod 34.27; Deut. 31.9) pe acele materiale, care erau folosite la acea vreme pentru redactarea cărţilor.

*

► OARE, CREȘTINII AUTENTICI TREBUIE SĂ CUNOASCĂ ÎN MOD OBLIGATORIU, TEXTUL BIBLIC: EXOD 20.1-17, CARE CONȚINE CELE ZECE PORUNCI?

► BIBLIA NE ARATĂ ÎN MOD CLAR CĂ, CELE ZECE PORUNCI, FAC PARTE DIN LEGEA LUI MOISE, CARE NU LE ESTE ADRESATĂ CREȘTINILOR, CI A FOST ADRESATĂ DOAR EVREILOR CARE AU TRĂIT ÎN PERIOADA VECHIULUI TESTAMENT!

► DE UNDE CUNOSC CREȘTINII AUTENTICI, NOUĂ DINTRE CELE ZECE PORUNCI, MENȚIONATE ÎN: EXOD 20.1-17?

- Cele zece porunci, la care mulţi se referă folosind cuvântul decalog, sunt cunoscute de mult mai mulţi oameni, decât celelalte porunci pe care le-a dat Dumnezeu evreilor. În pofida faptului că decalogul face parte din Legea lui Moise, care nu le este adresată creştinilor (Rom. 3.19; 6.14-15; Gal. 5.18), există oameni care se declară creştini, care sunt preocupaţi de a afla răspunsul corect la întrebarea: oare creştinii trebuie să împlinească şi decalogul?

- Unii oameni consideră că decalogul are un statut special în raport cu celelalte porunci din Legea lui Moise. Totuşi, Sfânta Scriptură nu tratează cele zece porunci în mod distinct, ci împreună cu toate celelalte porunci şi legi date evreilor de către Dumnezeu prin Moise. Astfel, în Exod 24.12, citim că pe cele două table de piatră date lui Moise, Dumnezeu a scris Legea şi poruncile, adică toate cuvintele legământului Său cu evreii, unde erau incluse toate poruncile şi legile de natură: ceremonială, sanitară, civilă, morală, juridică, printre care se aflau şi cele zece porunci (Exod 34.27-28). Desigur că legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13) făcut de către Dumnezeu cu evreii, avea la bază toate (Exod 24.3-4,7; 34.27) poruncile şi legile pe care le-a dat Dumnezeu evreilor prin Moise.

- Pentru a împlini porunca dată de către Dumnezeu-Tatăl, de a asculta de Domnul Isus Hristos (Matei 17.5), este evident că orice creştin autentic trebuie să respecte toate acele porunci, care au fost enunţate de către Domnul Isus Hristos în aceiaşi formă cu cele din decalog, precum şi toate acele mesaje ale Domnului Isus Hristos, care conţin învăţături aflate într-o strânsă conexiune cu unele porunci din decalog.

- Întrucât cei dintâi creştini “stăruiau în învăţătura apostolilor”, orice creştin autentic trebuie să respecte şi acele porunci care au fost enunţate de către apostolii Domnului Isus Hristos în aceiaşi formă cu cele din decalog, precum şi acele mesaje ale apostolilor Domnului Isus Hristos, care conţin învăţături aflate într-o strânsă conexiune cu unele porunci din decalog.

- Cu excepţia poruncii numărul 4, care se referă la ziua de odihnă, toate celelalte nouă porunci ale decalogului, se regăsesc printre poruncile şi mesajele enunţate atât de către Domnul Isus Hristos, cât şi de către apostolii Săi (1 Ioan 4.6).

- În cele de mai jos sunt enunţate poruncile din decalog, împreună cu poruncile care au fost enunţate de către Domnul Isus Hristos, sau de către apostoli, care, fie sunt identice cu cele din decalog, fie sunt învăţături care sunt în strânsă conexiune cu cele din decalog.

► Porunca numărul 1: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” (Exod 20.2-3) - Matei 4.10; 5.16; 6.6,9; 23.9; Marcu 12.29; Ioan 10.34; 17.3; 1 Cor. 8.5-6; Gal. 4.8.

► Porunca numărul 2: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” (Exod 20.4-6) - Matei 4.10; 6.24; Luca 4.8; Ioan 4.23-24; F. A. 17.29; Rom. 1.22-23,25; 1 Cor. 8.4; 10.7,14; 1 Petru 4.3; 1 Ioan 5.21; Apoc. 9.20; 15.4; 21.8; 22.15.

► Porunca numărul 3: “Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” (Exod 20.7) - Matei 6.7,9; Ioan 12.28; Rom. 2.19; Apoc. 3.8; 11.18.

► Porunca numărul 4: “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exod 20.8-11) - nu este amintită nicăieri în Noul Testament, întrucât a fost abrogată de către Dumnezeu.

Abrogarea poruncii de ținere a sabatului, rezultă cu claritate din versetele următoare:

- “Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!” (Is. 1.13);

- ”Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, sabatele ei, şi toate praznicele ei” (Osea 2.11);

- “Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi sabatul” (Pl. Ier. 2.6).

► Porunca numărul 5: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Exod 20.12) - Matei 15.4; 19.19; Marcu 7.10; 10.19; Luca 18.20; Ef. 6.2.

► Porunca numărul 6: “Să nu ucizi.” (Exod 20.13) - Matei 5.21-26; 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20.

► Porunca numărul 7: “Să nu preacurveşti.” (Exod 20.14) - Matei 5.27-28,31-32; 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9.

► Porunca numărul 8: “Să nu furi.” (Exod 20.15) - Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9; Ef. 4.28.

► Porunca numărul 9: “Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” (Exod 20.16) - Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9.

► Porunca numărul 10: “Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău” (Exod 20.17) - Matei 5.28; Ioan 8.44; Rom. 13.9,14; Gal. 5.16; 2 Tim. 2.22; 1 Petru 1.14; 2.11.

*

Urmează răspunsul strict biblic, la o posibilă întrebare: întrucât creștinii NU sunt sub Lege, ci sub har (Rom. 6.14-15; Gal. 5. : 18; 1 Cor. 9.20), atunci creștinii ar putea oare: să fure, să mintă, să ucidă, etc. ?

► Orice creștin autentic, NU: fură, NU minte, NU ucide, etc. Această afirmație este demonstrată strict biblic în cele ce urmează.

► Orice creștin autentic, prin definiție, este un ucenic al Domnului Isus Hristos (F. A. 11.26).

► Fiind un ucenic al Domnului Isus Hristos, și nefiind un ucenic al lui Moise (Ioan 9.28), orice creștin NU se află sub Legea (Rom. 3.19; 6.14-15; Gal. 5.18; 1 Cor. 9.20) veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), adică Legea lui Moise, ci sub Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), deci împlinește DOAR poruncile Domnului Isus Hristos, date de către Domnului Isus Hristos, în Noul Testament, iar Domnul Isus Hristos îl învață să NU fure (Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20), să NU mintă (Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20), să NU omoare (Matei 5.21-26; 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20). Deci este evident că orice creștin autentic: NU fură, NU minte, NU ucide, etc.

♥ Amin!