Adevăruri biblice fundamentale referitoare la divorț (Marcu 10.11-12)

de prof. Mihail Dimitriu, scriitor (poet și prozator) creștin

► Domnul Isus Hristos ne învăță astfel:
- “Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea; şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.” (Marcu 10.11-12).
- “Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.” (Matei 5.32).
- “Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.” (Matei 19.9).
► Apostolul Pavel ne învăță astfel: “Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei. Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.” (1 Cor. 7.10-11).
*
♥ Din nefericire, se constată că versetele Matei 5.32; 19.9, în mod frecvent sunt: fie răstălmăcite (2 Petru 3.16) în mod jalnic, fie interpretate în mod greşit (F. A. 8.30-31), fie scoase din contextul lor. Astfel, invocând versetele: Matei 5.32; 19.9, mulți așa-ziși creștini pretind că în aceste versete Domnul Isus Hristos ar fi spus că, îi este permis unui bărbat să divorțeze, dacă a prins-o pe soția sa că a preacurvit.
♥ Oare le permite Dumnezeu creștinilor autentici să divorțeze? Răspunsul este: categoric NU. Urmează demonstrația acestui fapt.
1. Există oameni care consideră că, dacă în perioada Legii, în care a acționat legământul cel vechi, Dumnezeu a permis bărbaților să divorțeze de soțiile lor (Deut. 24.1-4), această permisiune s-ar extinde și în perioada harului, în care acționează noul legământ, ceea ce nu corespunde realității.
2. Creștinii autentici nu trebuie să respecte Legea lui Moise, întrucât tot ce spune Legea lui Moise, spune doar celor ce sunt sub Legea lui Moise (Rom. 3.19). Creştinii nu mai sunt sub Legea lui Moise (Rom. 6.14-15; 1 Cor. 9.20; Gal. 4.4-5; 5.18), ci sub o altă lege numită Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2) sau legea slobozeniei, adică libertăţii (Iacov 1.25; 2.12). Iată că mesajele lui Dumnezeu adresate evreilor, care se află în Legea lui Moise, adică în cărţile: Exod, Levitic, Numeri şi Deuteronom, nu le sunt adresate şi creştinilor.
3. În versetele: Matei 5.32; 19.9, Domnul Isus Hristos NU se referă absolut deloc la permisiunea de a divorţa și nici la situația în care soția preacurvește. Ele se referă doar la situaţia în care un bărbat divorţează pentru un motiv diferit de cel al preacurviei, şi în acest fel bărbatul respectiv îi dă fostei sale soții ocazia să preacurvească, desigur doar în cazul recăsătoririi fostei soții cu oricare alt bărbat (diferit de soţul autentic, adică primul).
4. În momentul căsătoriei, Dumnezeu este martor la actul solemn, prin care viitorul soţ şi viitoarea sa soţie încheie legământul (Maleahi 2.14), care-i uneşte (Marcu 10.9) pentru toată viaţa (Maleahi 2.15). Acest legământ nu trebuie rupt niciodată, întrucât soţul şi soţia formează un singur trup (Gen. 2.24; Matei 19.5-6; Marcu 10.7-8; 1 Cor. 7.4; Ef. 5.31).
5. Întrucât Dumnezeu urăşte despărţirea în căsătorie (Maleahi 2.16), înaintea lui Dumnezeu căsătoria este indestructibilă (Marcu 10.9; 1 Cor. 7.10-14). Iată că soţul şi soţia nu trebuie să divorţeze niciodată (Prov. 2.16-19; 5.18-19).
6. Domnul Isus Hristos ne spune că, dacă o persoană divorţată căreia îi trăieşte primul soţ (1 Cor. 7.39), se recăsătoreşte cu o persoană diferită de primul său soţ, pe toată durata acestei căsătorii, atât persoana respectivă cât şi noul său partener de viaţă vor trăi încontinuu în păcatul preacurviei (Marcu 10.11-12; Rom. 7.3). Acest lanţ de păcate de tipul preacurviei, se datorează faptului că atât timp cât trăieşte primul său soţ, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, persoana divorţată este legată de primul său soţ (Rom. 7.2; 1 Cor. 7.39).
7. Orice persoană creştină care este cu adevărat (1 Tim. 5.3,5, 16) văduvă, adică i-a murit soţul (sau soţia), se poate recăsători (1 Tim. 5.14), dar numai cu o persoană creştină (1 Cor. 7.39-40).

♥ Amin!