Cu mai mulţi ani în urmă, una din staţiile de radio de pe coasta de vest primea o scurtă scrisoare de la un păstor din Oregon, care-şi ducea viaţa pe ferma lui izolată. Conţinutul scrisorii era neobişnuit,

- „Aţi vrea, vă rog, să-mi daţi un „la major” la pianul din studio? Eu trăiesc departe de orice localitate şi, cum singurul meu lux este vioara, cu care-mi petrec vremea, se întâmplă chiar acum să fie dezacordată. Dacă-mi daţi tonul cerut, voi fi în stare s-o acordez”.

Nu este oare tocmai ceea ce ni se întâmplă şi nouă? Faptul în sine fiind suficient de penibil şi păgubos (a fi dezacordat spiritual), situaţia se amplificată la cote dezastruoase când nu suntem conştienţi de „muzica” emisă de instrumentul fiinţei noastre. Închipuiţi-vă, prin comparaţie, un muzician al cărui instrument dezacordat scoate sunete jalnice şi el nu-şi dă seama.

Îngemănăm în noi atât instrumentul, cât şi artistul. Primul are nevoie să fie acordat, iar al doilea antrenat. Diapazonul, care dă tonul, este conştiinţa luminată de Duhul, iar partitura pe care o avem de tradus în practică este Cuvântul lui Dumnezeu. Cât de fidel partiturii trăim, cât de clare sunt sunetele muzicii noastre? Cât de acordaţi suntem cu tonurile Cerului?

Când, prin neglijarea Cuvântului şi a rugăciunii, vieţile noastre se dezacordează, când începem să trăim fals, urechile lui Dumnezeu nu mai pot asculta „muzica” noastră şi chiar oamenii necredincioşi se simt îndreptăţiţi să ne ignore, sau chiar să ne dispreţuiască. Corzile n-au nevoie să fie rupte, ca să emită note false; va fi de ajuns să fie puţin slăbite.

Interesul pentru Cuvântul lui Dumnezeu poate slăbi extrem de repede. Părăsim „repetiţia” zilnică şi instrumentul nefolosit se dezacordează prin neglijare. Urechea, oricât de expertă, şi mâna oricât de sigură a virtuosului, au nevoie să stea în ton cu sunetul clar şi limpede al diapazonului, şi să execute fidel notele partiturii.

Avem nevoie să ascultăm zilnic staţia eternă, să fim informaţi despre schimbările climatului în care trăim, şi avertizaţi despre furtunile care se apropie. Avem nevoie să ne acordăm viaţa sprituală după voia şi gândurile lui Dumnezeu şi ce bine este că o putem face, căci Staţia ne dă cu bunăvoinţă tonul, oridecâte ori i-L cerem.