Ţi s-a întâmplat vreodată să descoperi că ceva ce considerai a fi un adevăr verificat, incontestabil, ea, de fapt, un simplu mit? Sigur ţi s-a întâmplat. Presa ne alimentează în fiecare zi cu 'secrete socante' dezvăluite datorită 'profesionalismului' unor jurnalişti, 'secrete' în dreptul cărora, mai târziu, poate chiar peste o zi, o altă sursă pune pur şi simplu eticheta: 'Legendă urbană'.

   Nu este nimic neobisnuit aici şi este scuzabil, uneori chiar amuzant. Este un condiment apreciat al vieţii moderne. Până la urmă, ne-am obişnuit să trăim din zvonuri, din bârfe purtând sofisticatul titlu 'Breaking news'. Zâmbim si trecem senini mai departe, din moment ce adevărurile sau minciunile din viaţa altora nu ne afectează prea mult.

   Măcar pentru o clipă ele întrerup  monotonia care ticăie uneori atât de îndelung încât îţi da impresia că si azi ai trăit tot ziua d eieri. Nici măcar nu se simte cineva dator să-şi ceară scuze sau să ofere explicaţii. Datul cu noroi sau înălţatul în slăvi fără nici o bază reală a devenit practică generală. . Da acum, hai să-ţi pun o întrebare care vine mai aproape de tine:

   Ţi s-a întâmplat să descoperi în viaţa ta astfel de mituri, de convingeri pe care le considerai bine fundamentate şi care, în realitate, erau... simple 'legende personale'?

   Da? Nu? ... Nu eşti sigură? Mai este timp sa descoperi. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Hai să te ajut puţin:

   Se spune că un împărat, odată, a primit în dar doi şoimi de vânătoare. Bucuros, împăratul nostru i-a dat pe amândoi pe mâna un ui slujitor priceput pentr a fi antrenaţi. Doar că, după un  timp, a văzut în zbor doar un singur şoim. L-a întrebat pe slujitor ce s-a întâmplat cu celălalt şoim iar slujitorul mâhnit i-a răspuns:

   'Îmi pare rău, Măria Ta, dar celălalt şoim nu vrea să zboare. Stă toată ziua lipit de pom, lipit de o creangă şi priveste pe celălalt cum se antrenează şi cum zboară. Nu ştiu ce sa îi fac să-l conving sa zboare şi el. Trebuie să mă caţăr în copac în fiecare zi ca să-i dau mâncare'.

   Întristat, împăratul şi-a chemat toţi sfetnicii şi i-a întrebat cum să procedeze. Au fost propuse diferite metode prin care şoimul să fie atras cumva să-şi ia zborul, dar niciuna nu a fost eficientă. Atunci, împăratul a cerut să fie întrebaţi toţi supuşii împărăţiei. Poate că cineva ştia vreo metodă, ceva cu care să-l atragă pe şoim.

   Un bătrân înţelept s-a oferit să facă el lucrul acesta. A doua zi, când s-a trezit, împăratul a văzut şoimul zburând. Fericit şi curios a cerut să fie adus batrânul şi l-a întrebat ce a făcut de a reuşit să-l determine să zboare. 'A fost foarte simplu, i-am tăiat craca. '

   Ei bine, privind mai atent la viaţa ta s-ar putea să descoperi cu surprindere că ocaziile în care spui speriată 'Mi s-ar tăiat craca de sub picioare dacă mi s-ar întâmpla acest lucru', sunt şansele care ţi se oferă pentru ca, în sfârşit, sa zbori. Situaţiile limită din care tu nu mai vezi nici o ieşire, în care toate uşile ţi se închid în faţă, sunt de fapt ocaziile lui Dumnezeu de a-ţi deschide o fereastră, ca să zbori.

   Poate că, până acum, privind la tine si la temerile tale, la descurajarea pe care o simţi atunci când te priveşti în oglindă şi descoperi ca zâmbetul tău nu corespunde nicidecum măsurătorilor pentru 'zâmbetul perfect' şi că nu te încadrezi nici pe departe în criteriile 'obligatorii' pentru a fi o femeie de succes, ai stabilit ca adevăr de la sine înţeles că eşti o biată pasăre de curte şi  că trebuie să te ţii strâns de creanga ta, ca nu cumva să pierzi şi locşorul acesta de aparentă siguranţă.

   Ştii ce? Acceptă azi să mai cadă un mit! Ai fost creată ca să zbori. Aşa că, în următoarea ocazie când simţi că 'ţi se taie craca de sub picioare', desprinde-te, înalţă-te, ai curaj!

   Trece pe lista de 'legende urbane' dependenţa ta de siguranţa unei crengi.

   Împăratul de-abia aşteaptă să te vadă zburând liberă. Doar ţi-am spus că, dacă ştii sa te uiţi cu atenţie, în orice adversitate, există o binecuvântare!