Am început să merg la întâlniri cu tânăra pe care o întâlnisem la biserica metodistă. Numele ei era Ada Cecilia Pfaust. Ne-am căsătorit iar prin intermediul relaţiei noastre am ajuns să o cunosc pe mama Adei, Kate Pfaust o persoană deosebit de evlavioasă care făcea parte din biserica penticostală din  Akron. Pentru mine biserica era biserică, nu conta denominaţiunea.

   Mă invita la întâlnirile de rugăciune care aveau loc în casa ei, mă ruga să împărtăşesc şi eu câteva gânduri şi mă încuraja în domeniul slujirii. Nu aveam nici o instruire dar am avut parte de mult ajutor şi încurajare din partea ei. Acum îmi dau seama că Duhul Sfânt orchestrase aceste lucruri. Într-o zi, Kate m-a luat deoparte şi mi-a vorbit în modul cel mai serios. Era vorba despre a fi umplut cu Duhul Sfânt. În biserica metodistă unde mergeam eu nu se vorbea niciodată despre acest lucru. De fapt, foarte rarse vorbea despre Duhul Sfânt.

   Nu prea am înţeles atunci la ce se referea când mi-a vorbit despre umplerea cu Duhul Sfânt. Cine era acest Duh Sfânt? Dar ea m-a încurajat şi s-a rugat cu mine iar apoi într-o zi mi-a spus:

   'Tinere, trebuie să te pleci pe genunchi şi să mori faţă de tine însuţi înainte ca Duhul Sfânt să te poată umple! '

   Apoi, mi-a explicat cu lux de amănunte ce însemna acest lucru în măsura în care puteam eu atunci înţelege.

   Ştiu că Duhul Sfânt era la lucru în viaţa mea pentru că de atunci am început să resimt o nelinişte în inima mea. Ajunsesem în punctul în care doream sa experimentez tot ceea ce avea Dumnezeu pentru mine, chiar dacă nu înţelegeam totul pe deplin. Nu întelegeam Persoana Duhului Sfânt. Nu înţelegeam ce înseamnă să fii umplut cu Duhul Sfânt. Dar eram deschis faţă de tot ceea ce Dumnezeu avea pregătit pentru mine şi nu doream ca ignoranţa mea să limiteze lucrarea lui Dumnezeu în viaţa mea.

   Apoi s-a întâmplat. Aveam 19 ani când am fost botezat cu o revărsare măreaţă a Duhului Sfânt. Chiar şi acum îmi e greu să explic ce s-a întâmplat. M-am gândit ani de-a rândul la ce s-a întâmplat atunci. Am studiat, am meditat la acest lucru dar am ajuns la concluzia că atunci când Duhul Sfânt face ceva în tine este de regulă ceva ce trece dincolo de abilitatea ta de a înţelege în totalitate şi, cu atât mai mult, dincolo de abilitatea de a explica.

   Stiu ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi în mine atunci. Din acel moment, nimic din afară nu a mai prezentat aceeaşi importanţă ca înainte. Prin credinţă am făcut un pas înapoi faţă de tot ceea ce nu era important şi un pas înainte către ceea ce era cel mai important şi anume a fi stăpânit de Duhul Dumnezeului celui viu.

   Privind în retrospectivă în viaţa mea pot mărturisi liniştit că orice lucrare pe care Dumnezeu a făcut-o prin mine şi prin slujirea mea îşi are originea în acel moment când am fost umplut cu Duhul Sfânt. Toate meritele sunt ale Duhului Sfânt. Din acel moment am început să trăiesc în Duhul.

   Tot ce am încercat să fac prin puterile mele a fost un eşec. Atunci când m-am dat la o parte şi am permis Duhului Sfânt să lucreze, El a făcut o măreaţă lucrare.

   Lucrarea pe care o face Duhul Sfânt în viaţa unui om care s-a dăruit cu totul Lui, are valoare veşnică.