VORBEȘTE DUMNEZEU PRIN FENOMENELE METEOROLOGICE?

Vremea extremă devine, ușor-ușor, noua normalitate. Nici nu a trecut bine furtuna de proporții istorice de miercuri seara, că în nordul Greciei se și formează o alta de felul acesta. Specialiștii le numesc furtuni supercelulare. Ele pot genera ploi torențiale, vânt puternic, descărcări electrice de lungă durată și căderi masive de grindină. Ce este de remarcat anul acesta și pentru mare parte din Europa este frecvența mare de apariție a acestor furtuni severe.

În urmă cu două luni de zile la poalele Alpilor au căzut 180 de litri de precipitații pe metru pătrat în două zile. În Germania și Polonia ploile torențiale au lăsat în urmă străzi transformate în lacuri, drumuri și căi ferate închise, locuințe inundate. Fenomene meteo extreme au avut loc și în centrul SUA, unde au fost înregistrate 30 de tornade în doar 24 de ore. România zilelor noastre are parte de fenomene meteo extreme: 38 de avertizări de vijelii și inundații au fost emise în primele 9 zile ale lunii iunie, unele dintre ele fiind cod roșu.

În astfel de condiții se vorbește despre o dezlănțuire a naturii. O consecință firească a intervenției lipsite de respect din partea oamenilor asupra naturii, spunea Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. În urma temperaturilor foarte ridicate, mass-media rusă a comentat în anul 2010 faptul că fenomenele meteorologice extreme care au afectat țara sunt o "pedeapsă de la Dumnezeu", pentru "lipsa de credință a oamenilor".

În mod categoric primim un mesaj de la Dumnezeu prin tot ceea ce se întâmplă.

Natura, fiind parte a creației lui Dumnezeu, acționează doar la comanda Creatorului. Ea nu se dezlănțuie de capul ei. Butonul de activare este în cer la Dumnezeu.

În fața naturii mișcate de mâna Atotputernicului Dumnezeu omul este neputincios. E slab, mărunt, predispus nimicirii în orice secundă. Putem spune ca Moise: „... suntem mistuiți de mânia Ta, și îngroziți de urgia Ta.”

Ploaia, furtunile, temperaturile ridicate nu sunt neapărat o consecință a mâniei lui Dumnezeu față de păcatele noastre. Ele pot fi avertizările lui Dumnezeu pentru pocăința noastră.

Și atunci când Dumnezeu acționează pe pământ prin potop de ape, prin calamități naturale, prin zile toride, El rămâne veșnic bun. Eu mă închin înaintea Lui și Îi accept voia. Nu am voie să păcătuiesc spunând că El e rău.

Când toate acestea se întâmplă sub ochii noștri trebuie să crească în mine teama de Dumnezeu. El face tot ce vrea, sus în cer și jos pe pământ. Mie îmi rămâne doar strigătul disperat: „Doamne, ai milă de mine!”

Pastor Ioan Cocîrțeu