BUCURIA

   Când vorbesc despre roada bucuriei îmi place să o numesc puterea bucuriei. Oamenii vorbesc atât de mult despre bucurie, dar nu au cu adevărat bucuria Domnului.

   Devin din ce în ce mai convins că motivul pentru care creştinii evanghelici au atâtea evenimente, concerte, filme, dispozitive de tot felul, bărbaţi şi femei pe care îi sarbătoresc este pentru că bucuria Domnului nu este cu adevărat în inimile lor. O persoană bucuroasă nu are nevoie de prea multe.

   Recent am auzit la radio un predicator spunând: 'Nu poţi învinge un om plin de bucurie. ' Omul care are bucuria Domnului în inimă nu poate fi învins. Are ceva care ţâşneşte din interiorul lui. Nu trebuie să încercăm să o fabricăm noi. Cred că însusi Dumnezeu este scârbit de ceea ce vede la noi: toate micile trucuri şi artificii pe care le folosim în încercarea noastră de a aduce fericirea, când de fapt noua ne lipseste izvorul bucuriei ce vine doar din interior. Când aceasta fântână a bucuriei nu curge, noi încercăm să vopsim pompa pentru a scoate bucurie. Punem clopoţei pe mânerul învechit al pompei, dar acest lucru nu aduce apa.

   BUCURIA NU POATE FI CREATĂ! EA VINE DE LA DUHUL SFÂNT, ESTE UN ATRIBUT AL DUHULUI SFÂNT CARE INUNDĂ CREDINCIOSUL ÎN FIECARE ZI.

   PACEA

   Apoi putem avea puterea păcii, pacea lui Dumnezeu în inima omului. Poporul lui Dumnezeu nu este un popor al păcii. Atâţia oameni au riduri pe frunte, între sprâncene. De ce? Pentru că ne îngrijorăm. Lumea ne dă de furcă. Ne îngrijorăm în privinţa afacerii, ne îngrijorăm cu privire la toate lucrurile care ne înconjoară. Cuvântul Domnului ne spune că Roada Duhului Sfânt este PACEA şi noi obişnuim să cântăm despre lucruri pe care nu le avem: 'Pacae, pace, pace minunată; Ce vine de la Tatăl de sus! Biruieste duhul meu pentru vesnicie, ma rog; În valurile de necuprins ale dragostei! ' Noi cântăm aceste cuvinte încruntaţi si cu pumnii încleştaţi îngrijorându-ne de ce se va întâmpla după ce vom pleca de la biserică. Ne-am îngrijorat şi astfel am pierdut pacea în loc să avem pace în prezenţa Duhului Sfânt.

   ÎNDELUNGA RĂBDARE

   Exista putere în îndelunga răbdare. Îndelunga răbdare este o stare sufletească ce îndură rănile cu multa răbdare. Nu este vorba de rănile care vin în urma unor lovituri, ci de acele răni care provin dintr-un tratament nedrept din partea altora. Oamenii sunt vinovaţi desigur. şi de aceea avem nevoie de îndelungă răbdare. Un sinonim al îndelungii răbdări este desigur, răbdarea.

   (Ştiţi cum suntem noi si barbaţii si femeile - nerabdători la culoarea galbenă a semaforului, gata să punem moneda în automat şi să tragem de mâner în jos iar dacă se întâmplă să nu primim nimic lovim cu pumnul în aparat. Americanul îşi pierde răbdarea şi când ratează o simpla intrare pe uşa automată rotativă a unui magazin.)

   Lipsa răbdării este cauza tuturor probelemelor noastre fizice şi psihice iar Duhul Sfânt contracarează acest lucru dându-ne îndelunga răbdare. Diferenţa este că El nu spune să cultivăm îndelunga răbdare. El spune că roada Duhului Sfânt este ÎNDELUNGA RĂBDARE. Acest lucru nu poate fi cultivat şi am încercat să fiu corect spunând acest gând. M-am străduit să punctez faptul că sunt anumite daruri si talente dar aceste lucruri vin ca roade iar copacul nu cultivă roadele ci fermierul o face. Gândiţi-va la viţa de vie. Omul cultivă via, nu via se cultiva pe ea însăşi. Via nu cultiva nimic; via pur şi simplu stă nemişcată şi poartă roadele. Seva, sucul acela ce vine de la Dumnezeu şi natura ce lucrează la vie, produce calitatea strugurilor. Este ceva ce Duhul Sfânt aduce în inimile noastre.

   BUNĂTATEA

   Apoi, avem bunătatea. Opusul ei e răutatea. Bunătatea este refuzul de a răni pe cineva. Este, de asemenea, opusul durităţii dar cum putem avea bunătate în vremuri  ca acestea? Nu cunosc nici un mod de a cultiva bunătate; ea vine numai prin Duhul Sfânt cel binecuvântat.

   FACEREA DE BINE

   Facerea de bine se referă la doua lucruri: BUNĂVOINŢĂ ŞI MILĂ. Opusul ei ar fi lipsa milei sau cruzimea. Aşadar, Duhul lui Dumnezeu aduce în viaţa credinciosului toate aceste lucruri care sunt bune, pure, curate şi cinstite din punct de vedere moral şi folositoare vieţii şi inimii.