CREDINCIOŞIA
Duhul Sfânt rodeşte în noi credincioşia. Dacă credincioşii ar fi plini de Duhul Sfânt nu ar exista prea multe căderi de la credinţă. Dar de ce există aceste căderi? Pentru că oamenii nu pot să-şi păstreze minţile hotărâte să-L slujească pe Dumnezeu. Nu poţi pur şi simplu să te hotărăşţi să-L slujeşti pe Dumnezeu doar pentru că ai ascultat un vorbitor motivaţional sau pe altcineva care a insistat până când ai zis: 'Da, Îl accept pe Domnul Isus'. Dacă cineva te poate convinge să intri în Împărăţie, la fel de bine te poate altcineva convinge ca să ieşi din ea. Dacă Duhul Sfânt nu desxchide uşa, nu iluminează o persoană şi nu o conduce spre Dumnezeu atunci oricine poate conduce acea persoană departe de El. Duhul lui Dumnezeu este Cel care vine si rodeşte în noi credincioşie, loialitate, statornicie. Credincioşia este sădită de câtre Duhul Sfânt.
Depindem în întregime de Duhul Sfânt, tot ce avem vine de la El. Hristos nu mai este pe pământ din anul 33 d. Hr. şi încă nu S-a întors. El şade la dreapta scaunului scaunului de domnie şi încă nu ni S-a arătat în prezenţă umană, vizibilă. El a spus:
'Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac' Ioan 14.16 Şi acest Mângâietor 'vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu' v. 26
Nu a existat vreodată o creştere a bisericii care să nu-şi fi avut originea în Duhul Sfânt. Nu a existat vreodată o realizare pe câmpul de misiune care să nu fi fost dată de către Duhul Sfânt. Nu a existat vreodată o persoană care să se fi întors la Dumnezeu fără ca Duhul Sfânt sa o întoarcă. Nu a existat vreodată un creştin binecuvântat a cărui binecuvântare să nu fi venit de la Duhul Sfânt. Nu a existat vreodată un răspuns la o rugăciune care să nu fi fost dat de Duhul Sfânt. Nu a existat vreodată un credincios plin de Duhul Sfânt pe care sa nu-l fi umplut Duhul Sfânt. Trebuie să ne plecăm pe genunchi şi să petrecem cel puţin un sfert de oră cerându-ne ieratre Dumnezeului Celui Atotputernic pentru felul în care L-am tratat pe Duhul Sfânt.
De-a lungul timpului învăţătorii ne-au indus în eroare spunându-ne că Duhul Sfânt nu vorbeşte despre El Însuşi aşadar nici noi nu trebuie să vorbim despre El. Dar nu cunosc ei oare că atunci când Scriptura spune că Duhul Sfânt nu va vorbi de la El se referă la faptul că nu va vorbi din partea Lui Însuşi? Nu înseamnă că nu va vorbi despre El - IOAN 16.13
Permiteţi-mi să vă adresez câteva întrebări retorice:
- A FOST DUHUL SFÂNT ACELA CARE A INSPIRAT BIBLIA?
- DACĂ DUHUL SFÂNT A INSPIRAT BIBLIA, ATUNCI BIBLIA VORBEŞTE DESPRE DUHUL SFÂNT?
- DACĂ BIBLIA VORBEŞTE DESPRE DUHUL SFÂNT ŞI DUHUL SFÂNT A INSPIRAT BIBLIA, ATUNCI DUHUL SFÂNT A VORBIT DESPRE SINE ÎNSUŞI?
Desigur că El a vorbit despre Sine. Aşadar când citim că Duhul Sfânt nu va vorbi de la El învăţătorii noştri biblici spun: 'Sst, nu vorbiţi despre Duhul Sfânt pentru că El nu vorbeste despre Sine Însuşi'.
Duhul Sfânt l-a inspirat pe Pavel să spună că tot ceea ce poate fi cunoscut despre Duhul Sfânt, Duhul Sfânt Însuşi ne descoperă. Tot ceea ce poate fi cunoscut despre Isus, Duhul Sfânt ne descoperă şi tot ceea ce poate fi cunoscut despre Tatăl Duhul Sfânt ne descoperă. Tot ceea ce putem noi cunoaşte despre teologie, vine prin Duhul Sfânt.
Un scriitor german de odinioară obişnuia să spună că inima este cel mai bun teolog. Îmi place cum sună asta. O inimă plină de Duhul Sfânt, o inimă pe care Duhul Sfânt o iluminează este întotdeauna cel mai bun teolog. Poţi avea întotdeauna mai multă lumină decât ceea ce primeşti când te învaţă alţii şi eu, desigur, cred în a-i învăţa pe alţii. Dar eu pot învăţa fie printr-un proces lung şi greoi, fie pot fi iluminat de către Duhul Sfânt în mod direct. Daţi-mi acel om a cărui inimă este permanent iluminată de Duhul Sfânt. Noi putem învăţa mai mult dintr-o revelaţie dată de Duhul Sfânt decât în zece ani de şcoala biblică. Duhul Sfânt Însuşi este teologul care ne învaţă.