Biserica de azi între Ahab și Mica sau prigonirea celor ce spun Adevărul

Trăim în vremuri tulburi de compromis, vremuri în care comportamentul celor care se numesc creștini este cel descris de Dumnezeu în 2 Timotei 3, unde El spune astfel: “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Ce este bine să știm, este cum funcționează o asemenea biserică și în sensul acesta am luat ca exemplu perioada din Israel când era împărat Ahab, foarte asemănătoare cu perioada descrisă în epistola lui Pavel către Timotei. E bine să știm că în astfel de perioade viața religioasă sau spirituală funcționează și totul pare că merge bine în aparență, însă în realitate nu este așa.
Vreau să privim împreună la câteva particularițăți ale vremii lui Ahab și să vedem cum le găsim în contextul vremurilor din urmă care se potrivește perfect contextului actual al zilelor noastre:

1. Ahab sau conducătorii din poporul Domnului trăiesc în păcat și suprimă pe cei care vorbesc în Numele Domnului
Ca societatea sau oamenii să ajungă la un apogeu al răutății și păcatului, trebuie ca idolatria, hoția, crima, nedreptatea, corupția să fie la cote maxime, totul sub îngăduința celor care ar trebui să fie lucrătoriilui Dumnezeu în poporul lui Dumnezeu.
Așa s-a întâmplat cu Ahab, cel care ar fi trebuit din poziția lui să-L asculte și să reprezinte pe Domnul, însă el nu numai că n-o face, ci cade în idolatrie, se închină idolilor, jefuiește proprietatea lui Nabot într-un chip josnic cu ajutorul Izabelei.
Însă oare nu așa este și astăzi? Oare nu aleargă astăzi o majoritate după proprietăți cu prețul înșelăciunii și hoțiilor. Oare nu aleargă astăzi conducători religioși alături de oamenii din biserici după aceleași himere, în timp ce întunericul și păcatul pune stăpânire tot mai mult pe oameni?
Cu siguranță că da, chiar Domnul în Apocalipsa unei biserici  îi spune: “Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic", și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, ... ” (Apoc. 3:17)
2. Cei care vorbesc în Numele Domnului sunt proroci falși și vorbesc din duh de minciună
În lupta care o avea de dus poporul cu cei răi, reprezentanții și cei care trebuiau să slujească Domnului se înconjoară de proroci falși, care spun poporului minciuni.
Prorocii falși îi spun la Ahab și poporului să meargă la luptă că totul o să fie în regulă și că Dumnezeu este cu ei, în timp ce lucrurile de fapt stau altfel, tocmai pe dos.
Exact la fel se întâmplă și în vremurile din urmă, își dau învățători și învățături după pofta lor și după placul lor, însă Dumnezeu nu este prezent cu ei. Așa spune și Pavel lui Timotei, prin Duhul Domnului și nouă astăzi: “Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători dupa poftele lor.” (2Tim. 4:3)
Exact la fel se întâmplă și astăzi la conducerea (nu slujirea) Bisericilor vin oameni care își adună în jurul lor lucrători compromiși, cu scopul unui trai bun, având ca mobil banii și bogăția, faima etc. Astfel bisericile au ajuns ca niște locuri unde se fac spectacole, totul este bine și Domnul este cu noi, mesajele trebuie să satisfacă nevoile tuturor să-i asigure că totul este perfect, dar în realitate este dezastru, păcatul, divorțurile, lăcomia de bani, hoția etc deja sunt parte din caracterul credincioșilor, chiar lor le convine astfel de mesaje care să-i asigure că sunt pe calea bună.

3. Adevărații mesageri ai lui Dumnezeu sunt puțini, izolați și prigoniți
Iosafat, împăratul lui Iuda, întreabă pe Ahab împăratul lui Israel, dacă mai are vreun proroc care să le vorbească în Numele Domnului, iar Ahab dă răspunsul corect referitor la adevărații lucrători ai Domnului în vremuri ca acestea, identice cu cele din urmă.

a) Lucrătorii adevărați spun adevărul și arată oamenilor păcatul, așa ca Mica
Ahab spune despre Mica următorul lucru: "Mai este un om prin care am putea sa intrebam pe Domnul; dar il urasc, caci nu-mi proroceste nimic bun, nu proroceste decat rau: este Mica, fiul lui Imla."
Și astăzi trăim vremuri în care cei care spun adevărul și vorbesc despre păcat, nu sunt acceptați și sunt izolați.
Bisericile neoprotestante au împrumutat anumite învățături false printre care pozitivismul, un curent filozofic păgân și ateu, introdus în omenire prin Auguste Comte (1798-1857), dar cosmetizat și promovat în mediul evanghelic prin  Robert Harold Schuller (1926- 2015), pastorul renumitei Catedrale de Cristal.
Robert Schuller “a evitat în mod deliberat să condamne oamenii pentru păcat, crezând că Isus „a îndeplinit nevoile înainte de a face credințe”. Odată aflat într-o relație cu Dumnezeu, a subliniat Schuller, cineva care seamănă credință pozitivă în inima și acțiunile sale va descoperi că produsul secundar este o reducere a păcatului. El era cunoscut spunând: „Păcatul este o condiție înainte de a fi o acțiune”. Schuller i-a încurajat pe creștini și non-creștini să realizeze lucruri mari prin Dumnezeu și să creadă în visele lor. El a scris: „Dacă poți să o visezi, poți să o faci!”  (en. wikipedia. org/wiki/Robert_Schuller)
Așa că având acest pozitivism în sânul său, biserica de astăzi evită să condamne păcatul. Au ajuns la concluzia că spunând unui om că are păcate și condamnând păcatul omul devine complexat și îi ucizi self esteem-ul (stima de sine).
Creștinismul începe de la „să se lepede de sine”, deci prin filozofia pozitivismului este lovită Evanghelia chiar la baza ei.

b) Lucrătorii adevărați sunt prigoniți și izolați
Asta a făcut Ahab, aflat la conducerea Israelului, atât cu Ilie cât și cu Mica. Prorocii adevărați, care vorbeau Adevărul, au fost prigoniți, desconsiderați și izolați.
Cam asta se întâmplă și astăzi, Doamne ferește să predici de păcat și să arați starea omului, să-l chemi la pocăință, s-ar putea să aibe sechele, zic cei călăuziți de pozitivism. Așa că ei fiind majoritari, în biserici cei care condamnă păcatul și propovăduiesc Adevărul așa cum este El, sunt izolați și ridiculizați, chiar eliminați dacă devin prea insistenți. Totul de dragul păcii și dragostei, în aparență, deoarece adevăratul motiv este trăirea în păcat și compromisul, așa ca în cazul lui Ahab și a celor din vremurile din urmă.

c) Lucrătorii adevărați, chiar dacă în aparență sunt ridiculizați, la sfârșit Dumnezeu va demonstra tuturor că împlinirea Cuvântului Său este iminentă.
Așa s-a întâmplat și în cazul lui Ahab, Cuvântul lui Dumnezeu S-a împlinit și oricine a putut vedea că Ilie și Mica au vorbit de la Dumnezeu.
Ahab a avut un sfârșit tragic și profeții mincinoși au rămas de rușine, însă Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin Ilie și Mica S-a împlinit întocmai: „Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după cuvântul pe care-l spusese Domnul.” (1 Împărați 22:28]
Tot așa, Dumnezeu își va duce la îndeplinire Cuvântul și Judecata, atât la nivelul Bisericii, cât și a întregii omeniri.

Ce rămâne de fapt în astfel de circumstanțe pe care le trăim? Biserici conduse de oameni lumești, biserici unde scopul este materialismul, banii, unde păcatul, sfințirea, integritatea etc rămân subiecte greu de atins, aceasta este perioada zilelor din urmă. Într-un astfel de context actual, Dumnezeu ne cheamă să fim un Ilie, un Mica, să rămânem în integritatea Cuvântului lui Dumnezeu, să trăim în sfințenie, știind că Dumnezeu își împlinește de grabă Cuvântul Său și Ziua Judecății este aproape.
În mijlocul curentelor și filozofiilor păgâne, în mijlocul îndepărtării de Dumnezeu a oamenilor din biserici, în mijlocul unei lumi nepăsătoare, ești chemat și sunt chemat să rămânem de partea Adevărului, plătim prețul prigoanei, prețul izolării, prețul eliminării de multe ori, însă știind că la sfârșit Dumnezeu va da cununa neprihănirii tuturor celor care au iubit Adevărul, Venirea Lui și Sfințenia lui Dumnezeu.
”De acum mă asteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în "ziua aceea" Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2Tim. 4:8)

Simion Ioanăș

 Puteți citi materialul aici.