În ultimul timp privesc atent la tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră, încercând să pătrund sensul tuturor lucrurilor. Și ajung la concluzia că toată alergarea noastră se desfășoară pe o cale greșită, și că adevăratul sens al vieții umane este cu totul altul. Iar tot ceea ce realizăm ca să ne lăudăm unii față de alții, la sfârșit de cale, se va preface într-o pulbere a uitării. Și lucrul acesta se întâmplă fie la nivel individual, sau dacă răsfoim filele istoriei constatăm că s-a întâmplat și la nivelul marilor imperii ce sau derulat pe fața pământului, pline de puterea cu care au subjugat popoare întregi, ca apoi să se prăbușească cu tot fastul lor lăsând doar urme în istorie, uneori destul de vagi. Mă uit la națiunile puternice ale timpurilor noastre ce pot decima țări din punct de vedere economic, și strămuta popoare ce de mii de ani erau așezate pe un loc anume, și mă întreb: Oare în dreptul lor istoria nu se va repeta asemenea marilor imperii ce au apus în trecutul îndepărtat?

Profetul Ieremia, într-un grandios pasaj ne invită să medităm la câteva lucruri ce se întind dincolo de fala și fastul puterii omenești: , , Așa vorbește Domnul: , , Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” ( Ieremia 9:23-24 ) În aceste versete ni se prezintă cum stau lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Sau mai bine zis, dincolo de înțelepciunea și tăria umană tronează Dumnezeu. Trăim timpuri în care omul ce are avuții se fălește tot mai mult în fața semenilor săi, disprețuindu-i pe cei sărmani ce nu au o bună situație materială. De asemenea, în aceste timpuri înțelepciunea umană este foarte mult elogiată.

Apoi sunt oameni ce datorită poziției lor sociale se simt tari, și pot călca peste cei slabi pentru aș atinge scopurile lor. Cei ce au anumite relații în ziua de astăzi se simt puternici. Și toate aceste lucruri se întâmplă la nivel individual, și de asemenea la nivelul marilor națiuni ale planetei, care își permit ca din punct de vedere economic, militar și politic, să coordoneze destinele altor popoare mai slabe. Lumea în care trăim se află într-o contradicție totală cu standardele divine, și mai mult de atât cei slabi sunt striviți de cei ce beneficiază de bani și putere.

Profetul Ieremia ne spune că omul nu trebuie să se laude cu înțelepciunea sa, cu tăria sau bogăția sa, pentrucă o astfel de atitudine îi displace lui Dumnezeu. Deși se pare că în natura noastră există această tendință de a ne lăuda cu tot ceea ce avem mai mult decât semenii noștrii ce sunt mai puțin privilegiați decât noi, și să-i privim cu invidie pe cei ce se află pe o treaptă mai înaltă decât noi în societate. Bogații acestei lumi sunt avertizați prin aceste gânduri exprimate de profet, să nu aibă o atitudine plină de laudă ca urmare a faptului că în această viață au dobândit anumite valori materiale. Și au cumva impresia că paradisul lor economic nu se va prăbuși niciodată. Însă viața ne învață că au existat atâtea situații când astfel de oameni au ajuns la ruină. Din perspectiva biblică, posesiunile materiale au însemnat mai întotdeauna o mare responsabilitate pentru cel ce le-a avut. Pentrucă în viziunea lui Dumnezeu un om bogat trebuie să ofere celor în nevoie.

Iar Iisus în una din parabolele sale, ne spune povestea unui om bogat a cărui țarină rodise foarte mult, și ca drept urmare în loc să compartă cu cei nevoiași, a decis că trebuie să-și construiască alte grânare mai mari pentru a putea depozita și păstra totul pentru el. Cu scopul de a mânca, bea, și a se veseli, fără ai păsa de suferința oamenilor sărmani din jurul său. În această parabolă ne este prezentată o viață umană axată pe iubirea de sine, vedem egoismul uman dus până la extrem. Interesante sunt cuvintele cu care parabola se încheie, ca un avertisment adresat tuturor ce au acumulat bogății, și doresc să le folosească doar în scopuri egoiste. , , ... Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el, și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.” ( Evanghelia după Luca 12:20-21 )

Sunt diferite motivele pentru care nouă ne place să ne lăudăm, și să ne credem superiori în fața unora dintre semenii noștrii. Dar pasajul biblic ne spune că Dumnezeu aprobă doar un singur mod de a ne lăuda în fața semenilor noștri, și anume, să ne lăudăm că îl cunoaștem pe Dumnezeu. Și să vorbim oamenilor nu cu aroganță spirituală despre lucrurile sfinte, ci cu smerenie, îndreptându-i spre izvoarele vieții. Ideea exprimată aici despre Dumnezeu care face milă, este de fapt dezvoltarea dimensiunii dragostei agape. Mai precis, ne este revelat modul cum Dumnezeu ne tratează pe noi oamenii păcătoși cu iubire, și niciodată cu asprime și răutate, așa cum suntem obișnuiți noi oamenii să ne tratăm unii pe alții. Dragostea lui Dumnezeu pentru o lume păcătoasă și afundată în răutate este o temă ce merită aprofundată.

Ce minunat este atunci când începem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-i oferim toată lauda ce i se cuvine! Doar ajunși în acest punct, viața noastră are un scop, și simțim cu adevărat bucuria de a trăi. Despre beneficiile cunoașterii lui Dumnezeu ne-a vorbit și Iisus atrăgându-ne atenția la un lucru foarte important ce derivă din această cunoaștere, și anume: , , Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” ( Evanghelia după Ioan 17-3 ) Iisus ne spune că viața veșnică este să-Lcunoaștem pe Dumnezeu prin intermediul Său, pentrucă El este Fiul lui Dumnezeu ce l-a reprezentat în lumea noastră. Adevărul este că suntem mântuiți prin har, pe baza jertfei lui Hristos, însă să nu uităm că veșnicia înseamnă și contemplarea caracterului lui Dumnezeu ce începe din această viață. Oare câți oameni mai caută astăzi această cunoaștere a lui Dumnezeu? Și câți dintre noi mai suntem fascinați de persoana și învățăturile lui Iisus descoperite în Evanghelii?

Trăim timpuri în care lumea este preocupată de inteligența artificială. Și ni se spune că în curând roboții vor înlocui omul în multe activități cotidiene, și astfel viața umană va suferi drastice schimbări. Iar unii oameni au un mare entuziasm pentru așa ceva, și cred într-un viitor strălucit al omenirii datorită acestor mari schimbări în viața omului. Însă fericirea eternă, omul nu și-o poate găsi decât în Iisus Hristos, pentrucă inima omenească în nimic nu își găsește o mai mare fericire decât în comuniunea cu Cel ce a creat-o. Atunci când dragostea lui Dumnezeu se revarsă în inimile noastre, simțim cu adevărat cât de minunat este să fim oameni, și să-i iubim la rândul nostru pe semenii noștri. Descoperirile stiințifice ce au făcut viața omului mai plăcută vin de la Dumnezeu. Tot ce a distrus chipul lui Dumnezeu în om, și a adus nenorocire vine din partea Celui rău. Nu doresc să afirm prin asta că uneori judecățile lui Dumnezeu nu au căzut peste oameni acolo unde sau depășit limitele îndurării divine. Sau că Dumnezeu nu-l pedepsește pe om după cum afirmă unii, însă aceasta este o temă ce merită o dezbatere mai pe larg și pe care nu am de gând să o dezvolt în cadrul acestui eseu.

În vremurile noastre, răul pare să triumfe, dar să nu uităm că Dumnezeu promite să aducă judecata și dreptatea Sa, la final pe pământ, iar îngerii Săi încă țin lucrurile sub control pentruca pe planeta pământ să nu se instaureze un haos total, și să nu ne distrugem unii pe alții prin războaie interminabile. Dumnezeu încă își mai urmărește scopul său de veacuri cu omul, și anume, propovăduirea Evangheliei Sale oricărui locuitor al planetei pământ, pentrucă lumea întreagă are o uriașă nevoie de Vestea Bună a mântuirii. Ar fi nespus de frumos dacă am putea înțelege cu toții, că ceea ce ar trebui să primeze în viața noastră este cunoașterea lui Dumnezeu. Iar toate celelalte lucruri ar trebui să fie secundare, indiferent cât de importante ni se par că sunt. Pentrucă în final, ceea ce va conta cu adevărat este dacă vom avea parte de eternitatea oferită în dar prin Hristos.