„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)

Unii oameni, care mângâie, fie și cu intenții bune, la urma urmei se dau înapoi, când depistează, că întristările noastre sunt mai adânci și mai complicate, decât își închipuiau. Chiar și cei mai buni prieteni, uneori nu pot să găsească în sine simpatie. Dar compasiunea Lui Dumnezeu, niciodată nu ne va dezamăgi. Dragostea Lui neclintită, niciodată nu se va sfârși. Îndurarea Lui „se înnoiește în fiecare dimineață.” Când aud această promisiune, eu, în mod firesc, îmi imaginez liniște și pace: soarele se înalță deasupra lacului din munți, iar păsările ciripesc. Dar Ieremia a scris aceste cuvinte, când soarele s-a înălțat deasupra altei scene: trupurile omorâte pe ulițe (Plângerile 1:20), pruncii, morți la sânul mamei lor (Plângerile 2:12), preoții, care au fost uciși în templu (Plângerile 2:20). Aceasta a fost atât de groaznic, încât a vomitat (Plângerile 2:11). Cum a putut Ieremia să privească la o astfel de devastare, și în tot același timp să vorbească despre mila Lui Dumnezeu?

Pentru că Dumnezeu are așa o inimă, că El niciodată nu ne va lăsa de unii singuri cu viețile noastre distruse. Chiar și atunci, când Dumnezeu ne pedepsește pentru păcate, în fiecare dimineață răsare soarele – și după el vine îndurarea Domnului, ci nu mânia. Ieremia știa aceasta, pentru că Dumnezeu a anunțat despre mila sa pe Sinai (Exod 34:6-7). Știm aceasta, pentru că Iisus a arătat mila Lui Dumnezeu la Golgota (Romani 5:8). Noi ne clătinăm și falimentăm; Dumnezeu nu. Inimile noastre slăbesc; Dragostea Lui statornică durează o veșnicie. Speranțele noastre apar și se topesc, dar îndurările Lui Dumnezeu vin la vremea hotărâtă de El, în fiecare dimineață – și ele ne vor conduce și prin ziua de azi.

Dumnezeul îndurărilor! Tu ai scufundat Iudeea, dar n-ai distrus-o; ai pedepsit-o pentru că s-a departat de Tine, dar n-ai rupt legăturile legământului, care Te legau pe Tine cu poporul, pe care l-ai ales. Îndurările Tale, permanent se reînnoiesc, căci Tu rămâi credincios poporului Tău. Judecata Ta cea aspră, niciodată nu va fi ultimul cuvânt din partea Ta, pentru că Tu ești bun și milostiv! Toți suntem datori pentru mila Ta, care nu ne dă ceea ce merităm, pentru faptul că n-am dispărut, precum alții, datorită fărădelegilor lor; suntem datori că ne-ai izbăvit de mormânt și de iad. Îți mulțumim pentru îndurările Tale, din fiecare dimineață nouă, pentru ca noi să putem din nou să le gustăm și să le cunoaștem! Îți mulțumim, că prin acest cuvânt din întunericul suferințelor, din nou trece raza speranței, și mângâierii pentru noi! Mângâierea constă în aceea, oricât de rele, n-ar fi lucrurile din viața noastră, doar datorită milei Tale, ele nu devin din ce în ce mai rele, și de aceea există speranță, că ele se vor schimba spre bine! Ne bizuim pe compasiunea Ta, Dumnezeiască față de noi! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Autorul rugăciunii: Igor Opinca

„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt.” (Ieremia 3:22)