Siguranța pe care NĂDEJDDEA o oferă creștinului când Dumnezeu întârzie să-și împlinească făgăduința

   Nădejdea asigură sufletul că, deși Dumnezeu așteată o vreme înainte de a-Și împlini făgăduința, totuși El nu va întârzia

   Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit. Hab. 2.3

   Cum putem împăca noi această zăbovire și această lipsă de amânare? Deși făgăduința întârzie până la vremea hotărâtă, totuși ea nu va întârzia peste acest timp!

   Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduința, pe care o făcuse Dumnezeu lu Avram. Norodul a crescut și s-a înmulțit în Egipt. Fapte, 7.17

   Iarba și florile stau sub pământ toată iarna, dar după ce au stat ascunse atâta vreme, când se apropie primăvara ele încep să se ivească. Iar făgăduința va face acest lucru la vremea ei.

   Fiecare făgăduință este hotărâtă pentru o anumită vreme, și deoarece noi nu putem înțelege cronologia lui Dumnezeu, noi gândim că El trebuie să fi uitat... Este ca și cum un om și-ar potrivi ceasul după stomacul lui înfometat și nu după soare, și apoi ar spune că este amiază și s-ar plânge că masa nu este gata. Noi tânjim după pace și așteptăm ca făgăduința să se împlinească atunci când dorim noi. Dar soarele nu se va mișca mai repede dacă noi ne punem ceasul mai înainte, și nici făgăduința nu va veni mai curând, dacă noi o anticipăm.

   De cele mai multe ori se adeverește ceea ce spunea cineva și anume că:

   ... deși rareori Dumnezeu sosește la ora noastră, deoarece de puține ori noi socotim corect, totuși, El niciodată nu-și amână vremea Lui.

   Apostolul îndeamnă credincioșii din Tesalonic:

   ... să nu se lase clătinați așa de repede în mintea lor și să nu se tulbure... ca și cum ziua Domnului ar fi venit chiar -2 Tes. 2.2-

   Dar, de ce acești sfinți aveau nevoie de un astfel de îndemn în timp ce așteptau venirea acelei zile aducătoare de cea mai mare bucurie? Nu venirea acelei zile era atât de alarmantă ci timpul pe care unii apostoli mincinoși îl fixau pentru împlinirea ei - înainte de a se fi împlinit multe profeții.

   Căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii. v. 3

   Făgăduința așteaptă numai până când se împlinesc acele adevăruri intermediare - care se întind pe o perioadă mult mai scurtă- și atunci nimic nu va mai putea împiedica împlinirea făgăduinței.

   S-ar putea ca tu să sângerezi din pricina unui duh rănit și să fii cufundat în lacrimi din pricina păcatului tău. Făgăduința îți spune că Dumnezeu este aproape de tine, pentru a te înviora - pe tine, personal -Is. 57.15. Totuși, tu vii de la rugăciune sau de la vreo predică fără a avea vreo descoperire din partea Lui, și fără să auzi vreun alt cuvânt de îmbărbătare în afara făgăduinței Lui.

   Fii atent să nu măsori milele lui Dumnezeu după etalonul tău! Cuvântul APROAPE rostit de El poate însemna DEPARTE pentru tine. Dumnezeu putea să îi comunice poporului Său, fără nici o problemă, timpul pe care îl avea în vedere pentru împlinirea fiecărei făgăduințe. Dar El a refuzat să facă aceasta pentru a întări credința noastră, astfel încât noi să ne putem arăta mai deplin încrederea noastră în așteptarea a ceea ce Dumnezeu este gata să ne ofere.

   Credința lui Avraam era suficient de puternică pentru a-L urma pe Dumnezeu chiar într-o țară necunoscută.

   Așadar, este nevoie de multă credință pentru a rămâne mulțumit cu făgăduința, atunci când vremea împlinirii ei nu este cunoscută. Dar dacă ne gândim în cine ne încredem, nu vom avea nici un motiv pentru a ne teme că El va anula sau va întârzia împlinirea făgăduinței.