Regenerarea este începutul curățirii. Sfințirea deplină este sfârșitul acestei lucrări. Sfințirea deplină smulge din inimă toate elementele care se luptă cu elementele sfințeniei sădite prin regenerare. Este o eliminare, așa cum zgura este separată de aur prin foc. Este o îndepăratre, o smulgere a tuturor rădăcinilor de amărăciune -semințele bolii păcatului. Este o răstignire, o dare la moarte a trupului sau a vieții de păcat. Este o înnoire completă a inimii încât păcatul nu mai are loc în ea, ultimile rămășițe au fost împrăștiate, războiul din cetate încetează și Dumnezeu domnește fără rival.

   Unii spun că sfințirea deplină constă în puterea Duhului Sfânt care înnăbușă păcatul înnăscut, ține în control tendințele noastre păcătoase, înnăbușă vechea făptură, în loc să o dea la moarte. Dar apostolul vorbește despre TRUPUL PĂCATULUI CARE ESTE DEZBRĂCAT DE PUTEREA LUI, Rom. 6.6. Acești oameni diminuează sensul cuvântului DEZBRĂCAT și îl explică în așa fel încât înseamnă SĂ-L ADUCI ÎNTR-O STARE DE NEMIȘCARE SAU DE INERȚIE; dar în cercetarea sa critică, dr. Steele evidențiază puterea acestui cuvânt în comparație cu următoarele texte în care același cuvânt e redat prin ÎNLĂTURARE, NIMICIRE - 2Cor. 3.13, Efes. 2.15,2 Tim. 1,10, 1 Cor. 6.13,1 Cor. 15.26,2Tes. 2.8, Evrei 2.14. Nu ne temem de rezultatul unei investigații atente a acestor texte, realizate de minți nepărtinitoare și cinstite.

   Același scriitor atrage atenția și asupra faptului că deși limba greacă e foarte bogată în cuvinte ce semnifică ÎNĂBUȘIRE, jumătate din cele ce apar în Noul Testament și sunt traduse prin a lega, a zgâria, a întrista, a robi, a înăbuși, a împiedica, a ține în frâu, a supune, a sugruma, totuși, nici unul dintre ele nu e folosit referitor la păcaul înnăscut, ci verbe ca a curăți, a purifica, a mortifica, a omorî, a răstigni și a nimici. El spune:

   Am căutat cu sârguință atât în Vechiul, cât și în Noul Testament îndemnuri la prăbușirea păcatului. Porunca de pretutindeni este de a înlătura păcatul, de a curăți inima, de a scoate afară plămădeala, de a căuta sfințirea în duh, suflet și trup. Puterea înăbușită nu este niciodată atribuită sângelui lui Hristos ci mai degrabă eficacitatea curățitoare. Dacă aceste verbe care înseamnă a curăți, a spăla, a răstigni, a mortifica sunt folosite într-un sens metaforic, este evident că adevărul literal simbolizat este mult mai puternic decât înăbușirea. E vorba de SMULGERE, DESFIINȚARE, NIMICIRE.  

   AICI E CU SIGURANȚĂ UN MOTIV SUFICIENT PENTRU RUGĂCIUNEA: ORICE FAPTĂ ȘI GÂND NESUPUS, DĂ-L LA MOARTE; CĂCI EL A MURIT.

   Această învățătură e de asemeni confirmată de rugăciunea la care am făcut referire și pe care sfântul Pavel a înâlțat-o pentru tesaloniceni: DUMNEZUL PĂCII SĂ VĂ SFINȚEASCĂ EL ÎNSUȘI PE DEPLIN.

       ...

  Întreabă cineva care e diferența exactă între REGENERARE și SFINȚIRE DEPLINĂ? Este următoarea: în una mai este necurăție, în cealaltă nu. Nu vrem să spunem că sfințirea deplină nu include nimic mai mult decât curățirea completă de păcat - nu este așa! Este puterea deplină a dragostei desăvârșite, și mult mai mult, dar de aspectele pozitive ale sfințeniei ne vom ocupa mai târziu. Acum arătăm că sfințirea deplină desăvârșește lucrarea de curățire și înnoire prin regenerare.

   Diferența între cele două experiențe a fost bine ilustarată după cum urmează: în regiunile de cărbune din Valea Wyoming din America, există două straturi principale de cărbune. În primul strat, cel superior, se găsește o mare cantitate de cărbune dar prin el mai există mici straturi de ardezie. Stratul de jos e mult mai gros decât cel superior și este pur în întregime - cărbune în stare solidă fără ardezie. Stratul de sus se aseamănă cu inima regenerată în care e prezentă o predominare a harului dar există și rămășițe ale minții firești, elemente principale ale păcatului. Stratul inferior este asemeni inimii credinciosului după ce sfințirea deplină și-a desăvârșit lucrarea de curățire; dragostea curată de Dumnezeu domnește singură, fără ca oponenții ei să mai existe în vreo măsură. Acolo, în suflet, roadele Duhului se găsesc fără aliaje, fără amestecuri, în simplitate. Nu este nimic opus lor iar ele există în măsura corespunzătoare a capacității actuale a sufletului de a le poseda.

   Atunci, orice vânzător și orice cumpărător este exclus din Templu. În țară nu rămâne nici un canaanit, suntem izbăviți de mâna vrăjmașilor noștri pentru ca SĂ-I SLUJIM FĂRĂ FRICĂ, TRĂIND ÎNAINTEA LUI ÎN SFINȚENIE ȘI NEPRIHĂNIRE, ÎN TOATE ZILELE VIEȚII NOASTRE. Apoi, sufletui intră în odihna de Sabat a dragostei lui Dumnezeu și e umplută de pacea desăvârșită.