Gen. 15.2-4 Avraam a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” Şi Avraam a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.” Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” Avraam se întreba în sinea lui cum se va împlini promisiunea lui Dumnezeu cu privire la urmaşii săi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării dacă el îmbătrânea fără să aibă niciun copil. Sara era doar cu zece ani mai tânără. Asta e tot ce ne oferă trupul de carne şi firea umană care nu se poate substitui harului divin cu care Dumnezeu ne tratează în viaţa de credinţă. Este bine să venim înaintea Domnului cu toate frustrările şi să-I mărturisim temerile şi simţămintele noastre naturale, aşa cum a făcut Avraam. În ciuda vârstei sale trecute, Avraam realiza faptul că depinde în exclusivitate de harul şi bunăvoinţa lui Dumnezeu care îl asigură numaidecât că nu Eliezer din Damasc va fi moştenitorul lui, ci copilul pe care Sara i-l va naşte. Astfel se confirmă afirmaţia apostolului Pavel despre Avraam din Romani 4.20-21: ”El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” Depinde de noi la cine privim când ne confruntăm cu necazurile vieţii: la firea noastră limitată şi necredincioasă, sau la Dumnezeu care Îşi ţine cuvântul dat? Luând exemplul patriarhului Avraam să nu fim nicidecum indiferenţi faţă de promisiunile pe care ni le-a făcut Dumnezeu în Biblie.