Gen. 26.24-25
Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: ”Eu sunt
Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa, din pricina robului
Meu, Avraam.” Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului
şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână. Mai întâi Dumnezeu i Se arată lui Isaac şi-i aminteşte relaţia de
legământ cu Avraam pe care fiul este chemat să şi-o asume în
totalitate pentru a se bucura de binecuvântările prezenţei divine
şi de înmulţirea urmaşilor săi. Isaac răspunde acestei revelaţii
zidind un altar înaintea lui Dumnezeu pentru închinare şi
rugăciune, pentru el şi întreaga lui casă. Autoritatea spirituală
a lui Isaac ca soţ, tată şi fermier se răsfrânge cu succes chiar
şi asupra robilor săi care se apucă să sape acolo o fântână
atât de necesară nevoilor întregii familii. A săpa în acest mod
o fântănă înseamnă, pe plan spiritual, să-L cauţi mereu pe Domnul
într-un pământ secetos şi fără apă. Să nu ne săpăm „puţuri crăpate”
ale materialismului lumii, ci să ne bazăm pe promisiunile Scripturii
în care Domnul Isus ne spune tuturor: „Dacă însetează cineva, să vină
la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge
râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7.37b-38)
Duhul Sfânt în viaţa noastră de fiecare zi este izvorul puterii
de a fi martorii lui Hristos şi de a-I purta cu cinste în caracter
roada Sa cea minunată.