Exod 32.7-14 Domnul a zis lui Moise: „Ridică-te şi coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!” Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.” Moise s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare? Pentru ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului”? Întoarce-Te din aprinderea mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău. Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit şi ei o vor stăpâni în veci.” Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

Puţini oameni din Biblie pot să stea alături de Moise în ce priveşte puterea sa de mijlocire în rugăciune pentru poporul Israel. Nici atunci când Dumnezeu i-a promis că-l va face strămoşul unui neam mare Moise nu s-a lăsat cucerit de această promisiune deosebită făcută în favoarea sa. El a ştiut una şi bună să se roage şi să insiste până va obţine iertarea poporului vinovat de idolatrie, păcat de care se făcea responsabil şi marele-preot Aaron. În cele din urmă Dumnezeu S-a lăsat convins de excelenta pledoarie a servului Său luând tot răul acela asupra Sa şi limitând dreapta Sa mânie pentru pedepsirea celor vinovaţi. Găsim în acest pasaj biblic germenele preluării de către Dumnezeu a păcatelor poporului Israel, lucrare pe care o va desăvârşi pe cruce Fiul omului, Isus Hristos, cu peste un mileniu şi câteva secole mai târziu. În mijlocirea sa Moise s-a bazat pe promisiunile pe care Dumnezeu li le-a făcut lui Avraam, Isaac şi Iacov. E bine şi necesar întotdeauna ca şi rugăciunile noastre să se bazeze pe Scriptură şi pe făgăduinţele ei sfinte. Imuabilitatea promisiunilor Bibliei exprimă în mod fericit caracterul sfânt al Domnului la care putem face apel întotdeauna prin credinţă. În mod sigur mijlocitorul Moise nu are în vedere doar faima sa personală în faţa lumii şi a duşmanilor săi egipteni, ci el luptă pentru dreptatea lui Dumnezeu în istorie cu privire la planul de răscumpărare al poporului Israel. Când Îi aminteşte lui Dumnezeu de jurământul făcut lui Avraam şi urmaşilor săi, de fapt Moise, apelează cu succes la promisiunile necondiţionate pe care Cel Sfânt le-a făcut în Biblie. Acestea nu se bazează pe vrednicia sau pe meritele oamenilor aleşi, ci are în vedere doar harul şi dragostea lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că lui Dumnezeu nu-I pasă de păcatele noastre. El ne pedepseşte cu scopul de a ne îndrepta paşii vieţii pe calea ascultării de El. În schimb diavolul, vrăjmaşul poporului lui Dumnezeu, urmăreşte prin ispitele sale să ne atragă în păcat şi astfel datorită păcatului înfăptuit să nu mai obţinem niciodată iertarea divină şi să rămânem pentru totdeauna despărţiţi de Dumnezeu, în iadul care arde cu foc şi pucioasă. Să ne pocăim aşadar şi să ne întoarcem la Domnul cu maximă urgenţă.