Num. 6.22-27 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: „Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi: „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste tine şi să se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!” Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel şi Eu îi voi binecuvânta.””

Rugăciunea cu speranţa binecuvântării primită de la Dumnezeu nu era rostită numai pentru copiii mici, ca un substitut pentru botezul copiilor care nu se practică în Bisericile neo-protestante, ci se rostea de către Aaron şi fiii lui peste toţi israeliţii în vreme de pace sau de război, în vremuri de prosperitate economică şi spirituală sau dimpotrivă, în vremuri de crize religioase, sociale şi politice. Rugăciunea aceasta conţine o triplă binecuvântare, din partea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. Adevărata binecuvântare este ca un turn de scăpare, ca un refugiu în vreme de grea încercare. Acest gând a adus întotdeauna o mare mângâiere evreilor persecutaţi de-a lungul veacurilor. Nu există un alt popor în istoria lumii care să fi suferit mai mult ca poporul Israel. Popoarele antice din vremea patriarhilor, a judecătorilor şi a regilor lui Israel au dispărut de mult de pe scena istoriei, dar poporul Israel a fost păzit şi păstrat de Dumnezeu până în vremurile noastre. Reapariţia sa ca stat pe harta lumii din 14 mai 1948 este o minune de care numai Dumnezeu este capabil, în ciuda împotrivirilor nenumăraţilor săi duşmani. Paza divină este întotdeauna eficientă şi-l supraveghează pe poporul ales Israel până la reîntoarcerea glorioasă pe Muntele Măslinilor a Celui mai mare Evreu din toată lumea şi din întreaga veşnicie: Domnul Isus Hristos, „Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor”. A doua parte a binecuvântării cereşti are în vedere lumina Feţei lui Dumnezeu şi veşnica Sa îndurare pentru cei aleşi înainte de veşnicii. Aici nu putem vorbi sub nicio formă de meritele personale ale celor binecuvântaţi. Lumina ne deschide ochii iar îndurarea ne oferă mântuirea lui Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în Isus Hristos. A treia latură a binecuvântării vizează stăpânirea lui Dumnezeu peste cei binecuvântaţi astfel încât aceştia să aibă parte de pacea lui Dumnezeu „care întrece orice pricepere” şi care ne va păstra atât inimile cât şi gândurile noastre în ascultarea de Hristos. (Flp. 4.7b) Numele lui Dumnezeu peste cei binecuvântaţi este dovada clară că El rămâne cu ei indiferent de necazurile şi vicisitudinile vieţii din lumea prin care aceştia vor trece.