Cu cât vom fi mai onești, cu atât mai tentați vom fi să ajungem la concluzia că nu vom prmi niciun fel de răsplată. Cei mai mulți ne vedem pe noi înșine, cel puțin într-o oarecare măsură, asemenea slujitorului necredincios care și-a îngropat talantul și a fost mustrat de stăpânul lui. Când Îi cerem lui Dumnezeu să ne cerceteze inimile, vom vedea puține lucruri bune și multe rele. E vreo speranță să putem auzi -BINE, ROB BUN ȘI CREDINCIOS! ?

   Ideea unei judecăți atât de complete încât ne va expune până și motivațiile și gândurile cele mai ascunse este mai înspăimântătoare decât reconfortantă. Noi speram să ne putem strecura în cer să putem sta pe ultimul rând și să nu mai trebuiască să ne mai confruntăm cu performațele noastre jalnice de pe pământ. Acum că știm că tot ce am gândit, făcut și spus de la convertirea noastră va influența rezultatul, nu mai suntem siguri că vrem să murim pentru a fi cu Cristos. Sperăm că vor fi și grăunțe de aur printre lemne, fân și trestie, însă probabil că ele vor fi puține și la intervale mari unele de altele. Cel puțin așa se simte orice creștin onest.

   Cum se poate aștepta oricine să primaească ceva? Să afirmăm cu sinceritate că niciunul dintre noi nu a făcut toate faptele pe care Biblia le prezintă ca fiind vrednice de răsplată. Oprtunitățile noastre sunt limitate, viețile ne sunt prea scurte, inimile prea păcătoase. Unii creștini sunt legați de un scaun cu rotile sau în închisoare unde ocaziile de a sluji sunt puține.

   Motivațiile noastre sunt rareori așa de pure cum ne-ar plăcea să fie - dacă viețile noastre lăuntrice ar fi expuse la vedere, ne-am dori să trăim singuri pe o insulă pustie.

   Este momentul să beneficiem de câteva încurajări!

   Mai întâi, să nu uităm că valoarea unei fapte depinde de atitudinea inimii. Dacă voiam să facem mai mult pentru CRISTOS dar nu am reușit din cauza limitărilor omenești, Dumnezeu va ține seama de dorințele noastre. Noi vom fi judecați pe baza credincioșiei noastre față de oportunitățile care ne-au fost oferite.

   De exemplu când vine vorba despre dărnicie, Pavel subliniază importanța atitudinii inimii:

   Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. 2 Corinteni 8.12

   Dacă dai zece lei dar ai da mai mulți dacă ai avea, tu vei fi răsplătit pentru mult mai mult decât ai dat. Dacă ai avut intenția să dai un leu vei fi răsplătit pentru un leu chiar dacă în cele din urmă, din cine știe ce motive, ai pus pe farfurie 20 de lei! Cei doi bănuți ai femeii erau aproape lipsiți de valoare când ne gândim la imensul buget pentru susținerea activității Templului. Cu toate acestea Cristos a spus:

   Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în visterie; căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască. Marcu 12.43-44

   Darul ei a fost deosebit de valoros din cauză că ea a dăruit din inimă fără să știe că este privită de Cristos. Conta caracterul ei generos.

   Noi ar trebui să observăm în treacăt că o motivație corectă nu înseamnă că nouă ne place să facem anumite fapte specifice. Cu siguranță că sclavilor din vremea lui Pavel nu le plăcea să-și trateze stăpânii, adesea cruzi, așa cum L-ar fi trata pe Cristos. Dumnezeu ne cere adesea să facem lucruri grele, să suferim pe nedrept și să îndurăm suferințe d eorice gen. Testul motivației este dacă am făcut sau nu acel lucru pentru Cristos indiferent dacă experiența a fost una plăcută sau nu.

   În al doilea rând să nu uităm că Cristos ne ia faptele dacă sunt făcute în Numele Lui și le face acceptabile pentru Tatăl. Adevărul este că, până și atunci când slujim cu cele mai altruiste motivații posibile din punct de vedere omenesc, faptele noastre sunt tot mânjite de păcat. Noi ajutăm o femeie să treacă strada însă adesea o facem pentru ca să ne simțim bine fiindcă toți avem nevoie să ne simțim necesari. Și poate că în seara aceea noi putem să-i spunem familiei noastre că ne-am făcut fapta bună pe ziua respectivă. Noi dăruim bani pentru lucrarea bisericii și sperăm în secret că se va răspândi zvonul că suntem generoși.