Num. 16.15-22 Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar şi n-am făcut rău nici unuia dintre ei.” Moise a zis lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron. Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelnţe; tu şi Aaron, să vă luaţi fiecare cădelniţa lui.” Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc şi au stat la uşa Cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron. Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa Cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: „Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o clipă.” Ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit şi să Te mânii împotriva întregii adunări?”

Core, Datan şi Abiram au format nucleul răzvrătirii politico-religioase împotriva lui Aaron şi a lui Moise. Core era vărul lui Aaron, iar ceilalţi doi făceau parte din tribul lui Ruben, întâiul născut al lui Israel. Ei voiau preoţia pe care Dumnezeu le-a dat-o numai lui Aaron şi fiilor săi. Nu era loc de negociere în această privinţă. Trebuia o măsură extraordinară în această criză şi slava lui Dumnezeu s-a arătat întregii adunări a israeliţilor, întrucât rebelii nu i-au atras doar pe cei 250 de adepţi care i-au urmat, ci ei au răscultat tot poporul împotriva celor doi lideri puşi de Dumnezeu. De la uşa Cortului întâlnirii Dumnezeu le-a cerut lui Moise şi Aaron să se despartă de tabăra răzvrătiţilor. Aici intervine momentul cel mai important al rugăciunii lui Moise şi Aaron pentru limitarea rebeliunii lui Core, Datan şi Abiram. Cei doi pot fi comparaţi cu nişte pompieri curajoşi care se aruncă în foc ca să mai salveze ce se mai poate salva. Ei cer ca în mânia Sa, Dumnezeu să fie selectiv şi să nu pedepsească tot poporul pentru păcatele celor 253 de răzvrătiţi. Dumnezeu a ţinut cont de această rugăciune. Principiul acesta l-a folosit şi Avraam când a mijlocit pentru neprihăniţii din Sodoma şi Gomora. Ne putem întreba care ne sunt argumentele mijlocirii noastre pentru cei dragi? Avraam n-a putut salva Sodoma şi Gomora, dar a putut salva, chiar dacă numai parţial, familia lui Lot. Dumnezeu Duhul Sfânt să ne ajute pe toţi în epopeea rugăciunii de mijlocire pentru alţii.