Num. 21.4-9 Au plecat de la Muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni din Israel. Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să îndepărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.” Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia.

Pierderea răbdării pe un drum lung şi obositor este un păcat pe care îl înţelegem uşor întrucât fiecare ne-am confruntat cu astfel de situaţii în viaţa noastră. Dar vorbirea de rău împotriva lui Dumnezeu şi a slujitorilor Săi înseamnă contestarea autorităţii divine şi atrage după sine consecinţe grave. Şi se vede foarte clar în text lucrul acesta: au venit şerpii înfocaţi şi i-au omorât pe cei vinovaţi cu otrava muşcăturii. Pedeapsa cu şerpii înfocaţi ne trimite tocmai în Grădina Edenului unde un alt şarpe, în care intrase diavolul, i-a făcut pe Adam şi Eva să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Păcatul înfăptuit conţine în sine pedeapsa morţii. Acei evrei cârtitori care uzurpau autoritatea lui Dumnezeu au murit în mod fizic în pustiu. Dar dacă oamenii nu se pocăiesc de păcatele lor şi nu vin la Hristos, Cel înălţat pe cruce pentru noi, vor suferi pedeapsa veşnică în iad. Aceasta este despărţirea de Dumnezeu. Cei ce priveau la şarpele de aramă pus pe o prăjină de Moise trăiau. Această privire include simultan în ea credinţa şi ascultarea, rugăciunea şi primirea vindecării. Să lăsăm la o parte cârtirile şi îngrijorările lumii încredinţându-ne viaţa credinciosului nostru Răscumpărător, Domnul Isus Hristos.