Odată ce David a ajuns rege, a cucerit Ierusalimul, învingându-i pe filisteni, apoi s-a gândit să aducă înapoi chivotul în locul care i se cuvenea.

   David a ținut sfat cu căpeteniile peste mii și peste sute, cu toți mai marii -1 Cronici 13.1

   Au hotărât să strângă tot Israelul cu ocazia  acestui eveniment:

   Toată adunarea a hotărât să facă așa, căci lucrul acesta a părut bun întregului popor -versetul 4

   Citiți cu atenție ce au făcut în continuare:

   Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou și l-au ridicat din casa lui Abinadab - 2 Samuel 6.3

   De unde au preluat israeliții ideea transportării chivotului spre Ierusalim într-un car nou? Nu așa îl trimiseseră și filistenii înapoi în Israel? Au ridicat chivotul din casa lui Abinadab, iar carul a fost condus de doi oamnei, Ahio și Uza. Atunci:

   David și toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente -2 Samuel 6.5

   În 1 Cronici 13.8 ni se spune că au făcut aceasta cu toată puterea lor! Și totuși, iată ce s-a întâmplat:

   Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna pentru că era să-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza și Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru greșeala lui, și a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu. 2 Samuel 6.6-7, traducere liberă din limba engleză

   Versiunea New King James a Bibliei însemnează cu un asteric cuvântul GREȘEALĂ. Am căutat semnificația lui pe coloana din mijloc și am găsit cuvântul LIPSĂ DE REVERENȚĂ, versetul s-ar putea deci traduce: DUMNEZEU L-A LOVIT PE LOC PENTRU LIPSA LUI DE REVERENȚĂ. Uimitor! Cu numai o generație în urmă, doi oameni au săvârșit adulter la ușa Cortului Întâlnirii în care se afla chivotul. Lipsa lor de reverență era strigătoare la cer și o întrecea cu mult pe a acestui om care nu a făcut altceva decât să pună mâna pe chivot pentru a-i păstra echilibrul. Cei doi preoți imorali nu au fost judecați pe loc pentru purtarea lor pe când Uza, a fost. De ce? În cazul fiilor lui Eli, slava lui Dumnezeu se îndepărtase. În cel al lui Uza, slava Domnului se întorcea. Cu cât este mai puternică arătarea slavei lui Dumnezeu, cu atât este mai grabnică și mai aspră judecata Lui pentru orice lipsă de reverență.

   David se mâniase că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă... David s-a temut de Domnul în ziua aceea și a zis: Cum să intre chivotul Domnului la mine? 2 Samuel 6.8-9, traducere liberă din limba engleză

   Lui David, căpeteniilor lui și poporului Israel nu le lipsea râvna. Făcuseră numeroase pregătiri înainte de a duce chivotul înapoi. Odată intrați în posesia lui, oamenii au început să cânte cu toată puterea lor. Credeau că Îl cinstesc pe Dumnezeu prin faptul că aduceau chivotul într-un car nou. David alesese cu mâna lui doi bărbați care să conducă acel car. Vă puteți închipui deci, uimirea lui când Dumnezeu a lovit cu moartea pe unul din oamenii aleși de el. Surprinderea lui a lăsat curând loc mâniei. Poate că David s-a întrebat: De ce a făcut Dumnezeu una ca asta? De ce nu numai că nu ne-a apreciat râvna dar a și respins-o aducând o pedeapsă așa de aspră? Cu siguranță că David s-a gândit: Am făcut tot ce știam ca să-L cinstesc pe Dumnezeu iar eforturile mele nu au fost considerate vrednice de a fi primite. După ce s-a frământat cu aceste gânduri, mânia lui s-a transformat în spaimă. A ajuns să-i fie frică de Dumnezeu - această stare a nu se confunda cu temerea de Domnul! - Cei înspăimântați de Dumnezeu, se dau înapoi în vreme ce oamenii care se tem de Domnul se apropie mai mult de El. Se prea poate ca David să se fi întrebat: Dacă am făcut tot ce mi-a stat în putință, iar Dumnezeu nu mi-a primit eforturile, cum ar putea intra chivotul Domnului la mine?

   Ori de câte ori am trăit sentimente de frustare sau de mânie îndreptate împotriva lui Dumnezeu, am căutat să-mi amintesc mie însumi de îndată ce acestea se datorau lipsei mele de cunoaștere sau de înțelegere, întrucât căile Domnului sunt desăvârșite. Am învățat pe pielea mea că se poate ca cineva să aibă o mare râvnă, dar nu și cunoașterea necesară. Râvna și elanul care nu sunt temperate de înțelepciune și de cunoaștere, dau întotdeauna naștere necazurilor. Pe lângă aceasta, am învățat și că este de datoria mea SĂ CAUT SĂ-L CUNOSC PE DUMNEZEU.

   David s-a mâniat pe Dumnezeu însă judecata se abătuse asupra lor din pricina lipsei de pricepere de care se făcuseră vinovați regele și căpeteniile. Moise spusese:

   Iată poruncile, legile și rânduielile pe care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să vă învăț să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire; ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău. Deuteronom 6.1-2

   Moise le lăsase un principiu clar: TEMEREA DE DOMNUL înseamnă atât cunoașterea cât și urmarea căilor Lui, mai presus de orice altceva. Dumnezeu nu Se limitase la a lăsa această poruncă pentru copiii lui Israel, ci el dăduse porunci specifice și regelui:

  Când se va așeza pe scaunul de domnie al împărăției lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi pe care s-o ia de la preoții din neamul leviților. Va trebui s-o aibă cu el și s-o citească în toate zilele vieții lui, ca să învețe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui... Deuteronom 17.18-19

   Regele trebuia să citească zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu! De ce? Înțelepciunea și cinstirea lui Dumnezeu trebuia să prindă rădăcini în inima lui așa încât să ajungă a prețui căile lui Dumnezeu mai presus de ideile oamenilor. Greșeala lui David și a căpeteniilor lui putea fi evitată.

   David și oamenii lui s-au strâns laolaltă să stabilească modul în care credeau ei că ar fi trebuit adus înapoi chivotul. Nu se menționează nimic privitor la consultarea Cuvântului scris al lui Dumnezeu care le fusese transmis prin Moise. Dacă David ar fi citit ar fi aflat că singurii care aveau voie să ducă chivotul erau leviții și nu purtându-l într-un car ci pe umeri, ținând drugii trecuți prin verigile lui. Această lipsă a cunoașterii i-a făcut pe israeliți să imite modul neamurilor, al lumii de a aduce prezența lui Dumnezeu. Filistenii erau în totală ignoranță însă israeliților le fuseseră încredințate rânduielile Domnului, prin urmare, aceștia din urmă erau răspunzători pentru acțiunile lor. Neglijența de care au dat dovadă când a venit vorba de a cere sfatul Domnului prin Cuvântul Său, a făcut ca imaginea slavei lui Dumnezeu să fie din nou redusă la nivelul percepției omului căzut. Acesta e motivul pentru care israeliții au ajuns să-L cinstească pe Dumnezeu prin aceeași metodă ca și cei care nu aveau nici o cunoștință despre El. I-au copiat pe oameni în loc să se inspire de la Dumnezeu. Au fost plini de râvnă dar, cu toate acestea Dumnezeu le-a privit metodele ca fiind lipsite de reverență.