Rușine șefilor de culte neoprotestante din România, în 30 de ani nu ați condamnat nici comunismul, nici trădătorii din culte

Pocăința care o pretindem altora ca pocăițI, datorită Scripturii bineînțeles, noi trebuie s-o trăim, s-o practicăm public în viața de zi cu zi. Dacă n-o facem ar trebui ca să ni se umple fața de rușine, deoarece oamenii care nu cred Scriptura sau nepocăițI cum le zicem noi, ei ne văd, ne condamnă și devenim o pricină de poticnire pentru ei, iar într-o zi vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru aceasta.
În sensul acesta știu de cel puțin două cărți scrise în România, anume “Pigmei și uriași” și „O cetate de necucerit” la baptiști și  “Răscumpărarea memoriei” la penticostali. Toate cărțile au fost condamnate de comunitățile neoprotestante, însă nimeni nu a avut curajul sau responsabilitatea să dea nume de trădători, să  condamne în mod direct colaborarea cu comunismul. Toți au tăcut deoarece după tranziția de la revoluție, cam aceeași pastori s-au perindat pe la conducerea cultelor, de aceea au avut nesimțirea să țină bine ascunși pe cei care au făcut de rușine pe Hristos și biserica Lui prigonită.
De aceea asta-i o scrisoare deschisă dragii mei șefi de culte, deschisă de la unul pocăit de la ortodocși, care culmea în 1989 eram în stradă împotriva regimului și mi-am riscat viața și pentru voi care v-ați perindat pe la conducerea cultelor de 30 de ani. M-a uitat la nesimțirea voastră peste ani, deoarece ați ascuns gunoiul trădătorilor și v-ați avântat să invitați neocomuniști PSD-iști prin biserici și Universități, probabil asigurându-i că pe colaboratorii cu securitatea din cultele voastre îi veți ține ascunși bine.
Vreau să vă spun atât vouă cât și păstorilor care v-ați perindat de 30 de ani pe la comunitățile neoprotestante, că ați greșit măturând gunoiul sub preș, e tot acolo și pute, pute până-n veșnicii la Scaunul de Judecată a lui Dumnezeu și veți fi responsabili de această tăcere de care dați dovadă.
Atitudinea dumneavoastră dragi șefi de culte și atitudinea voastră dragi păstori care v-ați perindat prin comunități, este greșită din câteva motive:

1. Cine-și ascunde fărădelegile nu propășește, inclusiv cultele neoprotestante din România
Cine isi ascunde faradelegile nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele capata indurare. - (Prov. 28:13)

Poate-mi veți spune povești cu mărturisirea secretă între voi și alte lucruri din acestea în care să vă puteți ascunde în continuare tăcere, poate doar mărturisirea înaintea Domnului. Greșit dragilor, vă spun ca unul care sunt diacon ordinat și care atunci când greșesc sunt gata să recunosc, când greșesc public o fac public și când greșesc față de cineva la fel. Știu să stau în integritate și-n fața vânzătorilor și fariseilor, chiar cu prețul care l-au plătit mulți chiar în vremea comunistă. Ascunderea fărădelegilor din viața personală sau o comunitate nu vă face sau nu ne face să propășim. Eu încă aștept o listă de bestii dintre voi care au colaborat cu securitatea, asta ca să fim pocăiți și nu ipocriți, așa cum ne-am obișnuit privitor la subiectul acesta de 30 de ani.

2. Pocăința înseamnă a recunoaște, mărturisi și o schimbare a minții, însă la voi n-am văzut nimic
De aceea lepadați orice necurăție și orice revărsare de răutate, și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. (Iac. 1:21)
Dacă era pocăință la vârf de comunități, atunci am fi văzut și noi ce predicați, adică o recunoaștere a bestiilor din mijlocul cultelor, cei care au colaborat, au trădat și s-au mânjit. Voi însă ați cam anihilat cărțile și autorii, declarând și punând verdictul: minciuni.
Oare poate să fie semnul egal între un Wumbrand care a pătimit ani de zile în celulele cloacei comuniste, diabolice și un Iosif Țon, veșnic triumfător și plimbat pe la Oxford, care a mărturisit că a colaborat, dar s-a vrut în continuare pe scaun și în funcții. Așa au făcut majoritatea după revoluție și voi șefii care v-ați compromis pentru funcțiile voastre.
Oare nu era necesar ca voi ajunși în funcții de conducere să recunoașteți, să mărturisiți și să vă schimbați mintea prin Duhul?
Oare sfințirea pentru voi înseamnă a vopsi peste ruginit și a anihila orice descoperire a murdăriilor comunisto-neoprotestante?

3. Faptul că în continuare sunteți pricină de poticnire nu înseamnă nimic pentru voi, unde-i frica de Domnul?
Marcu 9:42. Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

Oare cei care v-ați perindat pe la conducerea Cultelor și Uniunilor, oare nu vă gândiți că o majoritate cunoaște colaborarea cu comuniștii și trădătorii, vă cunoaște și pe voi care v-ați compromis în toți acești ani, pentru funcții, putere și materialism, însă fapta este atât de gravă încât este pusă pe picior de egalitate cu sinuciderea, iar voi încă sunteți în perioada de adormire, de ațipire, de compromis. De fapt nu vă interesează sufletele nimănui, nici pocăiți din cultele neoprotestante, nici ortodocși din majoritatea din România, voi sunteți interesați în continuare de prostia voastră, d eimaginea aia idioată de sănătoți tun și roșii în față, când în adevăr sunteți mânjiți de noroi, sânge și crime. Mâinile voastre au dus sângele acelor torționari din culte, de pe vremea comuniștilor mai departe și se pare că vreți să duceți asta cu voi până-n veșnicii.

4. Sângele martirilor și a celor prigoniți nu-L poate spăla nimeni de pe mâinile comunităților, decât pocăința și sfințirea prin Sângele Mielului

Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multa zarvă, a luat apa, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: "Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!" (Mat. 27:24)

Voi care v-ați perindat pe la culte și ați fost șefi și păstori, eu vă numesc pilații zilelor noastre, cei care vreți să vă spălați pe mâini de murdăria crimelor comuniste, însă v-ați făcut părtați deoarece ați ascuns nume, torționari și criminali, crezând că sunteți curați, spălându-vă cu apă chioară, cu tăcere, cu ipocrizie, cu goana după putere și funcții.
Singurul și unicul mod de a reveni la normal este pocăința și sfințirea prin mărturisirea publică a păcatului colaborării și crimelor iudelor din culte și această mărturisire o să curețe fața cultelor și mărturia noastră atât în fața românilor cât și a propriilor biserici.

Simion Ioanăș

Puteți citi articolul și aici.