♥ LEGEA LUI MOISE – VERSUS – LEGEA LUI HRISTOS

de prof. Mihail Dimitriu, poet și scriitor creștin

♥ DESPRE LEGEA LUI MOISE (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28)

► Așa cum rezultă din cuvintele Domnului Isus, aflate în Matei 22.40, sensul cel mai general al termenului “Lege” aflat în Biblie, se referă la Legea veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), adică legea Vechiului Testament. Această lege, care mai este numită şi legea lui Moise (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28), conține poruncile date evreilor de către Dumnezeu, și se află în cele 5 cărţi scrise de către Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronom.

► Iată un text care arată înţelesul expresiei LEGEA LUI MOISE, în vremea Vechiului Testament: “David se apropia de clipa morţii şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: ‘Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om! Păzeşte poruncile Domnului Dumnezeului tău umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în LEGEA LUI MOISE, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce şi pentru ca Domnul să împlinească următoarele cuvinte pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel’.” (1 Împ. 2.1-4).

► În unele: publicații, predici, discuții, etc. , se pot întâlni expresii de forma: “Legea ceremonială”, “Legea morală”, “Legea preoției”, “Legea civilă”, “Legea sanitară”, etc. , care NU sunt menționate nicăieri în Biblie (1 Petru 4.11), ci sunt expresii fanteziste (Matei 15.9; Marcu 7.7; 1 Tim. 4.7; 6.20; 2 Tim. 2.16; 4.3-4; Tit 1.14), întrucât O LEGE este un concept unitar, care are mai multe capitole, iar fiecare capitol are paragrafe, articole, puncte și subpuncte!

► Atenție! În Biblie sunt menționate DOAR următoarele expresii: “Legea” (de peste 200 de ori), “Legea lui Moise” (de 17 ori), “Legea lui Dumnezeu” (de 3 ori), “Legea lui Hristos” (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), “Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” (Rom. 8.2), “Legea împărătească” (Iacov 2.8), “Legea credinţei” (Rom. 3.27-28), “Legea desăvârşită, care este legea slobozeniei” (Iacov 1.25).

♥ LEGEA LUI MOISE (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28) NU LE-A FOST ADRESATĂ CREȘTINILOR, DECI CREȘTINII NU SUNT OBLIGAȚI NICI SĂ ȘTIE CE CONȚINE ACEASTĂ LEGE, ȘI NICI S-O ÎMPLINEASCĂ

► Întrucât “TOT ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege” (Rom. 3.19), iar creștinii NU sunt sub Lege (Rom. 6.14-15; Gal. 5.18; 1 Cor. 9.20), TOT ce spune Legea lui Moise (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28) NU le-a fost adresat creștinilor.

► Întrucât TOT ce spune Legea lui Moise, NU le-a fost adresat creștinilor, creștinii NU au obligația de a ști ceea ce NU le-a fost adresat, adică ceea ce spune Legea veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), adică Legea lui Moise.

► Întrucât creștinii nici măcar NU au obligația de a ști ceea ce NU le-a fost adresat, adică ceea ce spune Legea veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), este evident că nu au cum să împlinească ceva ceea ce nu știu, adică ceea ce spune Legea lui (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28).

► Biblia ne arată foarte clar că Legea veche (Rom. 7.6), adică Legea lui Moise, care stătea la baza legământului cel vechi (Evrei 8:13), și care a fost în vigoare în vechime (Matei 5.21,27, 33), a fost SCHIMBATĂ (Evrei 7.12).

♥ FUNDAMENTE ALE CREȘTINISMULUI REFERITOARE LA LEGEA LUI MOISE (LEGEA CEA VECHE):

► “Legea n-a făcut nimic desăvârşit …” (Evrei 7.19).

► “Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan …” (Luca 16.16). Deci toate poruncile date evreilor, de către Dumnezeu, prin intermediul proorocilor din vechime (Matei 5.21,27, 33), au fost valabile până la Ioan.

► “… Hristos este sfârşitul Legii …” (Rom. 10.4).

► “Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină ‘Sămânţa’ căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.” (Gal. 3.19).

► “… Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.” (Rom. 7.4).

► “… am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” (Rom. 7.6).

► “… Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. …” (Gal. 3.24-25).

► “… El … a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei …” (Ef. 2.14-15).

► “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Col. 2.14).

► “… odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.” (Evrei 7.12).

► “… TOT ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege …” (Rom. 3.19).

► “… nu sunteţi sub Lege, ci sub har. … nu mai suntem sub Lege ci sub har … ” (Rom. 6.14-15).

► “Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. …” (Gal. 5.18).

► “ … dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este este zădarnică …” (Rom. 4.14).

► “… Legea nu se întemeiază pe credinţă … ” (Gal. 3.12).

♥ DESPRE LEGEA LUI HRISTOS (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2)

► Referindu-se la Domnul Isus Hristos, Dumnezeu-Tatăl a spus: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17.5).

► Atunci când Dumnezeu-Tatăl a rostit mesajul Său cuprins în versetul (Matei 17.5), Dumnezeu-Tatăl a anunțat că a schimbat (Evrei 7.12) Legea veche (Rom. 7.6), adică Legea lui Moise (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28), cu “Legea lui Hristos” (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2).

► Întrucât Legea veche (Rom. 7.6) a fost SCHIMBATĂ (Evrei 7.12), creștinii nu sunt sub Legea veche (Rom. 7.6), adică Legea lui Moise, ci sunt sub Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2).

►La “Legea lui Hristos” (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), Biblia se referă folosind următoarele denumiri: “Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” (Rom. 8.2), “Legea credinţei” (Rom. 3.27-28), “Legea desăvârşită, care este legea slobozeniei” (Iacov 1.25), “Legea împărătească” (Iacov 2.8).

► Principiul care stă la baza Legii Împărătești (Iacov 2.8), a fost enunțat încă din Vechiul Testament, unde citim că Dumnezeu le-a dat evreilor următoarea poruncă: “Să nu te răzbuni, și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul.” (Levitic 19.18). Acest principiu de bază a fost repetat și în Noul Testament, conform: Matei 22.39; Rom. 13.8-9; Gal. 5.14.

► Întrucât Dumnezeu Tatăl, a poruncit ca să ascultăm de Domnul Isus Hristos (Matei 17.5), era necesar ca poruncile Domnului Isus Hristos să fie scrise într-o carte, și aceasta este cartea numită Noul Testament.

► Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), conține TOATE poruncile date de către Domnul Isus Hristos în timpul cât El a trăit pe pământ.

► Domnul Isus Hristos s-a adresat creștinilor, astfel: "Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu" (Ioan 14.26).

► Creștinii au în permanență în minte toate poruncile din Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), întrucât creștinii sunt Temple ale Duhului Sfânt (1 Cor. 6.19), și Duhul Sfânt le amintește creștinilor toate poruncile Domnului Isus Hristos (Ioan 14.26), din Legea lui Hristos, conform versetului: "Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor.” (Evrei 10.16).

♥ EXEMPLE DE PORUNCI DIN LEGEA LUI MOISE, ABROGATE SAU MODIFICATE ÎN LEGEA LUI HRISTOS

► Analizând Vechiul Testament, constatăm că acesta conţine foarte multe porunci (se zice că sunt 613 porunci!) care au fost date de către Dumnezeu doar evreilor. Este remarcabil faptul că Dumnezeu le-a dat evreilor “şi legi care nu erau bune, şi porunci prin care nu puteau să trăiască” (Ezec. 20.25).

► Atunci când Domnul Isus Hristos s-a exprimat astfel: “Aţi auzit că s-a zis celor din vechime... Dar Eu vă spun... ” (Matei 5.21-22,27-28,33-34,38-39,43-44), El a abrogat şi modificat unele dintre poruncile aflate în Legea lui Moise.

► Desigur că abrogările şi modificările au fost făcute de către Domnul Isus Hristos, întrucât mesajele lui Dumnezeu aflate în Legea lui Moise nu le sunt adresate creştinilor, întrucât tot ce spune Legea lui Moise, spune doar celor ce sunt sub Legea lui Moise (Rom. 3.19), iar creştinii nu mai sunt sub Legea lui Moise (Rom. 6.14-15; 1 Cor. 9.20; Gal. 4.4-5; 5.18), ci sub Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2).

► În cele ce urmează, vom da câteva exemple de porunci care fac parte din Legea lui Moise, dar care nu se regăsesc în Legea lui Hristos, întrucât au fost abrogate de către Domnul Isus Hristos, căci nu mai sunt valabile pentru creştini.

- Poruncile prin care evreii erau îndemnaţi să ucidă oameni, au fost abrogate (Ioan 8.1-11). Evreilor li se poruncise să ucidă oameni numai în anumite situaţii deosebite, bine precizate de către Dumnezeu (Exod 21.14; 31.14-15; 35.2; Lev. 20.2,10-18,27; 24.14,16, 23; Num. 15.32-36; 18.7; Deut. 13.6-10; 17.2-7; 20.10-13,16-17; 21.18-21; 22.20-25), şi nicidecum după bunul lor plac (Exod 20.13; Deut. 5.17).

- Porunca prin care evreii erau îndemnaţi să jure pe Numele lui Dumnezeu (Deut. 6.13; 10.20; Is. 45.23; 65.16), a fost abrogată (Matei 5.33-37; Iacov 5.12).

- Porunca datorită căreia evreii puteau divorţa (Deut. 24.1-4) a fost abrogată (Marcu 10.7-12; 1 Cor. 7.10-11).

- Acele reglementări care, în anumite situaţii speciale, ar fi putut să conducă la poligamie (Exod 21.8-10; Deut. 17.17; 21.15-17; 2 Sam. 12.7-8,11), au fost abrogate (Marcu 10.7-8; 1 Cor. 7.2).

- Dumnezeu nu a dat niciodată vreo poruncă, din care oamenii ar fi putut eventual să înţeleagă că poligamia ar reprezenta standardul în ceea ce priveşte căsătoria (Gen. 2.24; Exod 20.14,17; Lev. 18.16,18, 20; 20.10,21; Prov. 5.18; Ier. 29.23; Ezec. 18.6; 22.11; 33.26; Maleahi 2.14; Marcu 6.17-18). Totuşi, Dumnezeu l-a tratat cu îngăduinţă pe patriarhul Iacov (Gen. 28.13-15; 31.3,11-13), în pofida faptului că a avut două neveste şi a mai avut copii şi cu cele două roabe ale nevestelor sale (Gen. 29.16-35; 30.1-24). De asemenea, Domnul era cu împăratul David (1 Sam. 18.14; 2 Sam. 5.10,12; 7.3,9; 8.6,14), care a fost un om după inima lui Dumnezeu (F. A. 13.22), în pofida faptului că David a avut mai multe neveste şi ţiitoare (2 Sam. 3.2-5,14-16; 5.13; 11.2-5,27; 12.8,11; 15.16; 16.21-22).

- Se consideră că nu mai sunt valabile (Matei 15.11; Marcu 7.15-19; Rom. 14.14,20; 1 Cor. 10.25-30; Col. 2.16-17; 1 Tim. 4.3-5; Evrei 9.10) nici poruncile privitoare la animalele considerate “necurate” (Lev. 11.1-47), sau la faptul că nu trebuie mâncată grăsime (Lev. 7.23). Medicii ne avertizează că hrana care conţine grăsime sau carnea animalelor care au fost considerate de către Dumnezeu ca fiind necurate, este mai greu digerabilă, şi poate fi dăunătoare pentru sănătatea unor oameni. Dat fiind îndemnul apostolului Pavel: “Feriţi-vă de orice se pare rău” (1 Tes. 5.22), se poate considera că este bine (Rom. 14.21) ca poruncile privitoare la animalele considerate “necurate” sau la faptul că nu trebuie mâncată grăsime să fie respectate şi de către creştini.

- În Legea lui Hristos au rămas valabile interdicțiile referitoare la mâncarea: lucrurilor jertfite idolilor, a sângelui și a dobitoacelor sugrumate (F. A. 15.28-29).

- Există şi porunci date de către Dumnezeu evreilor, a căror valabilitate în Legea lui Hristos, care acționează în perioada harului (Ioan 1.17; Rom. 6.14-15) este discutabilă. Printre poruncile care stârnesc controverse în rândul celor care se declară creştini, se află şi cele referitoare la: respectarea sabatului şi zeciuială.

♥ CARE SUNT PORUNCILE AFLATE ÎN LEGEA LUI MOISE, CARE TREBUIE ÎMPLINITE DE CĂTRE CREȘTINI, ÎNTRUCÂT SE REGĂSESC ȘI ÎN LEGEA LUI HRISTOS?

► Cele zece porunci, la care mulţi se referă folosind cuvântul decalog, sunt cunoscute de mult mai mulţi oameni, decât celelalte porunci pe care le-a dat Dumnezeu evreilor. În pofida faptului că decalogul face parte din Legea lui Moise, care nu le este adresată creştinilor (Rom. 3.19; 6.14-15; Gal. 5.18), există oameni care se declară creştini, care sunt preocupaţi de a afla răspunsul corect la întrebarea: oare creştinii trebuie să împlinească şi decalogul?

► Unii oameni consideră că decalogul are un statut special în raport cu celelalte porunci din Legea lui Moise. Totuşi, Sfânta Scriptură nu tratează cele zece porunci în mod distinct, ci împreună cu toate celelalte porunci date evreilor de către Dumnezeu prin Moise. Astfel, în Exod 24.12, citim că pe cele două table de piatră date lui Moise, Dumnezeu a scris Legea şi poruncile, adică toate cuvintele legământului Său cu evreii, unde erau incluse toate poruncile de natură: ceremonială, sanitară, civilă, morală, juridică, printre care se aflau şi cele zece porunci (Exod 34.27-28). Desigur că legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13) făcut de către Dumnezeu cu evreii, avea la bază toate (Exod 24.3-4,7; 34.27) poruncile şi legile pe care le-a dat Dumnezeu evreilor prin Moise.

► Pentru a împlini porunca dată de către Dumnezeu-Tatăl, de a asculta de Domnul Isus Hristos (Matei 17.5), este evident că orice creştin autentic trebuie să respecte toate acele porunci din Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), care au fost enunţate de către Domnul Isus Hristos în aceiaşi formă cu cele din decalog, precum şi toate acele mesaje ale Domnului Isus Hristos, care conţin învăţături aflate într-o strânsă conexiune cu unele porunci din decalog.

► Întrucât cei dintâi creştini “stăruiau în învăţătura apostolilor” (F. A. 2.42), orice creştin autentic trebuie să respecte şi acele porunci care au fost enunţate de către apostolii Domnului Isus Hristos în aceiaşi formă cu cele din decalog, precum şi acele mesaje ale apostolilor Domnului Isus Hristos, care conţin învăţături aflate într-o strânsă conexiune cu unele porunci din decalog.

► Cu excepţia poruncii numărul 4, care se referă la ziua de odihnă, toate celelalte nouă porunci ale decalogului, se regăsesc printre poruncile şi mesajele enunţate atât de către Domnul Isus Hristos, cât şi de către apostolii Săi (1 Ioan 4.6).

► Cele 9 porunci din Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2) nu sunt toate identice cu cele 9 porunci, care ar putea fi considerate corespondente ale lor din Legea veche a lui Moise, întrucât odată cu schimbarea Legii (Evrei 7.12), au fost modificate şi unele dintre poruncile ei.

► În cele de mai jos sunt enunţate poruncile din decalog, împreună cu poruncile corespondente din Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), care au fost enunţate în Noul Testament, de către Domnul Isus Hristos şi de către apostolii Săi, care, fie sunt identice cu cele din decalog, fie sunt învăţături care sunt în strânsă conexiune cu cele din decalog.

► Porunca numărul 1: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” (Exod 20.2-3) - Matei 4.10; 5.16; 6.6,9; 23.9; Marcu 12.29; Ioan 10.34; 17.3; 1 Cor. 8.5-6; Gal. 4.8.

► Porunca numărul 2: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” (Exod 20.4-6) - Matei 4.10; 6.24; Luca 4.8; Ioan 4.23-24; F. A. 17.29; Rom. 1.22-23,25; 1 Cor. 8.4; 10.7,14; 1 Petru 4.3; 1 Ioan 5.21; Apoc. 9.20; 15.4; 21.8; 22.15.

► Porunca numărul 3: “Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” (Exod 20.7) - Matei 6.7,9; Ioan 12.28; Rom. 2.19; Apoc. 3.8; 11.18.

► Porunca numărul 4: “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exod 20.8-11) - nu este amintită nicăieri în Noul Testament, întrucât a fost abrogată de către Dumnezeu.

Abrogarea poruncii de ținere a sabatului, rezultă cu claritate din versetele următoare:

- “Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!” (Is. 1.13);

- ”Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, sabatele ei, şi toate praznicele ei” (Osea 2.11);

- “Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi sabatul” (Pl. Ier. 2.6).

- “Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face.” (Rom. 14.5-6).

- “Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare …” (Col. 2.16-17).

- “Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.” (Gal. 4.9-10).

► Porunca numărul 5: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Exod 20.12) - Matei 15.4; 19.19; Marcu 7.10; 10.19; Luca 18.20; Ef. 6.2.

► Porunca numărul 6: “Să nu ucizi.” (Exod 20.13) - Matei 5.21-26; 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20.

► Porunca numărul 7: “Să nu preacurveşti.” (Exod 20.14) - Matei 5.27-28,31-32; 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9.

► Porunca numărul 8: “Să nu furi.” (Exod 20.15) - Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9; Ef. 4.28.

► Porunca numărul 9: “Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” (Exod 20.16) - Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9.

► Porunca numărul 10: “Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău” (Exod 20.17) - Matei 5.28; Ioan 8.44; Rom. 13.9,14; Gal. 5.16; 2 Tim. 2.22; 1 Petru 1.14; 2.11.

♥ FUNDAMENTE ALE CREȘTINISMULUI REFERITOARE LA LEGEA LUI HRISTOS

► Apostolul Pavel a spus:

- “… sunt sub legea lui Hristos …” (1 Cor. 9.21).

- “… legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.” (Rom. 8.2).

- “Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.” (Gal. 6.2).

► “Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” bine faceţi.” (Iacov 2.8).

► “Unde este, deci, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. …” (Rom. 3.27-28).

► “Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1.25).

♥  ANALIZAREA STRICT BIBLICĂ A URMĂTORULUI MESAJ AL DOMNULUI ISUS HRISTOS: “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5.17).

► Domnul Isus Hristos nu a “stricat” Legea, ci a “schimbat-o” (Evrei 7.12), întrucât “Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan …” (Luca 16:16), iar “… Hristos este sfârşitul Legii …” (Rom. 10.4).

► Era necesar ca Domnul Isus Hristos să “schimbe” Legea (Evrei 7.12), întrucât “Legea n-a făcut nimic desăvârşit …” (Evrei 7.19), iar creștinii trebuie să fie desăvârșiți (Matei 5.48).

► Întrucât “… Hristos este sfârşitul Legii …” (Rom. 10.4), Legea a fost în vigoare până în momentul în care Domnul Isus Hristos a schimbat-o.

► După ce Domnul Isus Hristos a “schimbat” Legea (Evrei 7.12), în discuțiile pe care le-a avut cu iudeii, El s-a referit la Legea veche (Rom. 7.6), folosind cuvintele “Legea voastră” (Ioan 8.17; 10.34), și nicidecum nu a folosit cuvintele “Legea noastră”, cu toate că și El era iudeu ca și ei.

► Pentru a accentua faptul că Domnul Isus Hristos a “schimbat” Legea (Evrei 7.12) veche (Rom. 7.6), El a folosit de mai multe ori cuvintele: “Aţi auzit că s-a zis celor din vechime” (Matei 5.21,27, 31,33, 38,43), “dar Eu vă spun” (Matei 5.22,28, 32,34, 39,44).

► Domnul Isus Hristos avea dreptul să schimbe Legea veche a lui Moise, întrucât Dumnezeu i-a anunțat pe evrei, chiar prin Moise, că, la un moment dat, Dumnezeu le va ridica din mijlocul lor un ALT prooroc ca și Moise, și va pune cuvintele Sale în gura acestui alt prooroc, şi el le va spune evreilor tot ce-i va porunci Dumnezeu, avertizându-I pe evrei ca să asculte de acest alt prooroc (Deut. 18.15-19; F. A. 7.37). Desigur că, ulterior, Dumnezeu le-a spus în mod explicit și clar că acest alt prooroc, diferit de Moise, de care trebuiau să asculte, este Domnul Isus Hristos (Matei 17.5; Marcu 9.7; Luca 9.35).

► “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.”. (Evrei 1.1-4).

♥ LEGĂMÂNTUL CEL VECHI (CARE AVEA LA BAZĂ LEGEA LUI MOISE) – VERSUS – LEGĂMÂNTUL CEL NOU (CARE ARE LA BAZĂ LEGEA LUI HRISTOS)

► Legământul pe care l-a încheiat Dumnezeu în perioada Vechiului Testament cu poporul Israel (Exod 19.5-6; 20.1-31.18; 34.27-28; Deut. 4.13; 29.1; 30.1-20), care reprezenta poporul Său ales din acea perioadă (Exod 19.5; Deut 4.20; 7.6; 1 Împ. 8.53; Is. 41.8), este numit legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13).

► În Ier. 31.31,33-34 citim astfel: “Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”.

► În Is. 59.20-21, scrie: “Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce de la păcatele lor, zice Domnul. Şi iată legământul Meu, cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac, zice Domnul”.

► Dumnezeu a vorbit poporului Său astfel: “Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic” (Is. 55.3).

► Din ultimele versete citate, precum şi din versetele: Ps. 111.9; Is. 61.8; Ier. 32.40; 50.5; Ezec. 16.60; 37.26; Evrei 13.20, aflăm că Dumnezeu a promis că va încheia cu poporul Său un nou legământ, care este veşnic.

► În prezent, adică în perioada harului (Ioan 1.17; F. A. 20.24; Rom. 5.2; 6.14-15), omenirea trăieşte sub ultimul legământ al lui Dumnezeu cu oamenii, şi anume legământul cel nou (Evrei 9.15; 12.24; 8.8-13), făcut în sângele Domnului Isus Hristos (Matei 26.28; 1 Cor. 11.25; Evrei 8.6).

► Ultimul legământ făcut de către Dumnezeu cu oamenii se numeşte “legământul Duhului Sfânt” (2 Cor. 3.6; Rom. 8.2; Is. 30.1), întrucât poruncile sale nu mai sunt săpate pe nişte table de piatră, ca în vechiul legământ, ci sunt scrise de către Duhul Sfânt, direct în inimile oamenilor mântuiţi (Ier. 31.33; Ezec. 36.26-27; 2 Cor. 3.3).

► Apostolul Pavel a scris astfel: “… dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie ÎNLOCUIT cu un al doilea.” (Evrei 8.7); “Prin faptul că zice: ‘Un nou legământ’ a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.” (Evrei 8.13).

► Noul legământ a înlocuit (Evrei 8.7,13; 7.12,18-19; Gal. 5.18; Ef. 2.15; Col. 2.14) legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13), fiind “mai bun” decât acesta (Evrei 7.22; 8.6-13). Cusurul (Evrei 8.7) legământului cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13), consta în faptul că acesta era scris în exteriorul fiinţei umane. Astfel, iniţial el a fost scris de către Dumnezeu pe nişte table de piatră (Exod 34.28; Deut. 9.9-11), iar apoi, atât textul legământului, cât şi celelalte legi şi porunci care decurgeau din acesta, au fost scrise (Exod 34.27; Deut. 31.9) pe acele materiale, care erau folosite la acea vreme pentru redactarea cărţilor.

► Legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13), avea la bază legea lui Moise (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9.11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15.5; 28.23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28), care avea 613 porunci.

► Legământul cel nou are la bază Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), care cuprinde TOATE poruncile date de către Domnul Isus Hristos în timpul cât El a trăit pe pământ.

► Întrucât Dumnezeu Tatăl, a poruncit ca să ascultăm de Domnul Isus Hristos (Matei 17.5), era necesar ca poruncile Domnului Isus Hristos să fie scrise într-o carte, și aceasta este cartea numită Noul Testament.

► Domnul Isus Hristos s-a adresat creștinilor, astfel: "Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu".

► Creștinii au în permanență în minte poruncile din Legea lui Hristos(1 Cor. 9.21; Gal. 6.2), întrucât creștinii sunt Temple ale Duhului Sfânt (1 Cor. 6.19), și Duhul Sfânt le amintește creștinilor toate poruncile Domnului Isus Hristos, din Legea lui Hristos, conform versetului: "Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor.” (Evrei 10.16).

♥ Concluzie:

► Dumnezeu le-a vorbit evreilor, în perioada Vechiului Testament prin prooroci (Evrei 1.1), adică prin Moise și prin ceilalți prooroci care au trăit în perioada Vechiului Testament.

► Evreii care trăiau în perioada Vechiului Testament, erau sub legământul cel vechi, care avea la bază Legea lui Moise, erau ucenicii lui Moise (Ioan 9.28) și ca atare îl propovăduiau pe Moise (F. A. 15.21), în sinagogi în toate zilele de sabat.

► În perioada Noului Testament, numită și perioada harului (Ioan 1.17; F. A. 20.24; Rom. 5.2; 6.14-15), Dumnezeu-Tatăl, le vorbește creștinilor prin Domnul Isus Hristos (Evrei 1.2), care este “oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1.3).

► Creștinii fiind ucenicii Domnului Isus Hristos (F. A. 11.26), ascultă de Domnul Isus Hristos, împlinind astfel, porunca dată de către Dumnezeu-Tatăl, care, referindu-se la Domnul Isus Hristos, a spus: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17.5).

♥ Amin!