Dumnezeu nu vrea să fie doar Dumnezeu pentru om, ci mai mult, El vrea să fie Tată pentru om. El nu vrea doar ca omul să-L ia ca Dumnezeu, ci mai mult, ca omul să aibe viața Sa. El vrea să fie Tată pentru om, fiind astfel Dumnezeu pentru om în viața Lui. Doar atunci când are viața Sa și devine fiul Său omul poate ști cu adevărat că El este Dumnezeu și Îi poate îngădui cu adevărat să fie Dumnezeu.

   În dimineața Învierii Sale, Domnul ISUS i-a spus Mariei Magdalena: MĂ ÎNALȚ LA TATĂL MEU ȘI TATĂL VOSTRU; LA DUMNEZEUL MEU ȘI DUMNEZEUL VOSTRU. Aici Domnul a menționat întâi să fie Tatăl și apoi Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu trebuie să fie Tatăl nostru, apoi El poate fi Dumnezeul nostru. Și Domnul Isus a afirmat clar în rugăciunea Sa din ultima Sa noapte că doar atunci când avem viața veșnică a lui Dumnezeu Îl putem cunoaște pe El singurul Dumnezeu adevărat. Prin urmare, noi trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeu ca Tată în viață apoi Îl putem cunoaște pe Dumnezeu ca Dumnezeu. Cu cât Îi îngăduim mai mult vieții Tatălui să lucreze în noi, cu atât Îl vom adora și Îl vom sluji mai mult pe acest Dumnezeu glorios! Dumnezeu ne este Tată deoarece El vrea să fie Dumnezeul nostru în aceată viață a Tatălui. De asemeni, aceasta înseamnă că El vrea să fie Dumnezeul nostru în lucrarea vieții Sale.

   Dumnezeu este TATĂL NOSTRU pentru că NOI AVEM VIAȚA SA. Atunci când viața Sa intră în noi, ea aduce în noi și legea acestei vieți. Atunci când legea lucrează, ea Îl manifestă pe Dumnezeu Însuși din noi. Deci Dumnezeu intenționează să fie Dumnezeul nostru în această lege a vieții.

   Mahomedanii se închină într-adevăr Dumnezeului din ceruri iar cei din iudaism se închină chiar mai mult Dumnezeului din ceruri. Dar ei se închină doar unui Dumnezeu obiectiv, unui Dumnezeu care este deasupra tuturor; ei nu I-au îngăduit lui Dumnezeu să fie Dumnezeul lor înlăuntrul lor. Astăzi, chiar printre creștini există mulți care se închină unui Dumnezeu obiectiv și care este mult deasupra tuturor. Ei se închină doar unui Dumnezeu din afara lor conform unor învățături exterioare sau reguli ale literei. Ei nu I-au îngăduit lui Dumnezeu să fie un Dumnezeu viu pentru ei în viața care este înăuntru lor. Dar trebuie să ne fie foarte clar faptul că atunci când ne închinăm lui Dumnezeu și Îi îngăduim lui Dumnezeu să fie Dumnezeul nostru noi nu ar trebui să urmăm doctrinele sau legile literei, dimpotrivă, ar trebui să facem aceste lucruri în viața lui Dumnezeu sau în legea vieții lui Dumnezeu - această lege este funcția manifestată de viața lui Dumnezeu. Atunci când această lege oprează în lăuntrul nostru Dumnezeu este Dumnezeul nostru în această lege, adică în lucrarea Sa.

   Astăzi când Îl slujim pe Dumnezeu trebuie să-L slujim în legea acestei vieți în lucrarea Sa. De fiecare dată când Îi îngăduim vieții Sale să lucreze înăuntru nostru și legii vieții Sale să opereze înăuntrul nostru, slujba noastră este O SLUJBĂ A VIEȚII, O SLUJBĂ SPIRITUALĂ, O SLUJBĂ VIE. Dacă Îi îngăduim astfel lui Dumnezeu să fie astfel Dumnezeul nostru în legea vieții Sale, atunci Dumnezeul căruia noi ne închinăm NU este un Dumnezeu în doctrină sau în imaginația noastră ci un Dumnezeu viu, un Dumnezeu practic, un Dumnezeu care poate fi extins.

   În experiențele noastre, în trăirea noastră zilnică, în activitățile noastre zilnice Dumnezeul nostru e un DUMNEZEU VIU - un DUMNEZEU PE CARE ÎL PUTEM ATINGE, PE CARE ÎL PUTEM ÎNTÂLNI. El nu este Dumnezeul nostru în crez, nici nu e Dumnezeul nostru în reguli ci este Dumnezeul nostru într-o lege vie a vieții, într-o funcție vie a vieții.

   Dar uneori, din cauza vreunei probleme din inima noastră, noi nu-L iubim sau nu-i îngăduim legii vieții Sale să ne regleze. Atunci, deși Îl avem pe Dumnezeu, totuși El devine un Dumnezeu în doctrină sau în crez. Dacă însă recâștigăm dragostea noastră de la început față de El și Îi îngăduim din nou să opereze înlăuntrul nostru prin roata învârtitoare a vieții Sale, atunci funcția roții vieții Sale este din nou manifestată iar legea vieții Sale își face din nou lucrarea de continuă mișcare și reglare înăuntru nostru. De data aceasta El devine din nou Dumnezeul nostru într-un sens practic. El nu mai este un nume sau o doctrină ci UN DUMNEZEU VIU.

   De aceea trebuie să ne punem pe noi înșine în mâna lui Dumnezeu lăsând ca legea vieții lui Dumnezeu să ne regleze - atunci cu adevărat Îl putem avea pe Dumnezeu ca Dumnezeu al nostru. Pentru ca El să fie Dumnezeul nostru și noi să fim poporul Lui într-un mod foarte practic TREBUIE SĂ-I ÎNGĂDUIM LUI DUMNEZEU SĂ FIE DUMNEZEUL NOSTRU ÎN LEGEA VIEȚII SALE.

   Astfel, putem vedea clar faptul că Dumnezeu este Dumnezeu pentru om în Vechiul Testament diferă foarte mult de faptul că El este Dumnezeu pentru om în Noul Testament. În Vechiul Testament, Dumnezeu era un Dumnezeu pentru poporul Israel mult deasupra tuturor pe tronul Său și conform regulilor legii; de asemenea El voia ca poporul Israel să fie poporul Său conform acestor reguli prin urmare, dacă doar ar fi urmat aceste reguli ei nu ar fi avut nici o problemă înaintea lui Dumnezeu. Dar în Noul Testament Dumnezeu intră în noi pentru a fi viața noastră iar în legea acestei vieți El este Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Său de aceea e necesar ca noi să trăim prin legea acestei vieți.