Să zicem că ai avea ocazia să petreci o săptămână de unul singur, în meditație și reculegere, undeva, într-o cabană de munte, în cursul vacanței tale de iarnă. Te bucuri de ocazie și anticipezi deliciile unei singurătăți visate de multă vreme. Ajungi la destinație după o călătorie lungă, despachetezi, îți rânduiești lucrurile și programezi în amănunt zilele și orele hăruitei săptămâni. Te culci îmbătat de o liniște ireală, de care n-ai mai avut parte de pe vremea când îți vizitai bunicii la țară.

La deșteptare arunci o privire prin geam și constați că a început să fulguiască ușor. Îți pregătești micul dejun, îți bei cafeaua și ieși la o scurtă plimbare pe drumul șerpuit prin pădure. Te întorci la cabană cu obrajii îmbujorați de aerul tare al muntelui și, surpriză, zărești de departe un om învârtindu-se prin fața cabanei. Zorești pasul, indispus și îngrijorat. Ajuns la o aruncătură de băț de cabană, îți dai seama că intrusul este una din cunoștițele tale, cu care ți-ar place cel mai puțin să petreci împreună o oră, darmite o săptămână întreagă. Și iată că acum, din pricina unei erori de programare, cabana fusese rezervată la două persoane diferite, pentru aceeași perioadă de timp.

Nedorita situație vă obligă să locuiți împreună într-un spațiu limitat. Schimbarea este radicală. În ce grad te va afecta (te vei lăsa afectat)?

Este, de fapt, ocazia de a-ți ajusta atitudinea, nu numai față de omul respectiv, ci și față de felurite situații adverse, neprogramate sau nedorite, care dau buzna în viața ta. Îi vei spune omului un sincer bun-venit în ”cabana” inimii tale? Vei petrece următoarele zile căutând să afli ce este bun într-un om pe care, pînă acum l-ai respins, l-ai evitat sau l-ai judecat?

Ori vei petrece o săptămână alături de el scrâșnind din dinți?