De ce, uneori, Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor copiilor Lui?

   Iacov 4.2,3 ne spune motivul:

   Voi poftiți, și nu aveți; ucideți, pizmuiți, și nu izbutiți să căpătați; vă certați, și vă luptați; și nu aveți, pentru că nu cereți. Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.

   În al doilea verset ni se spune că motivul pentru care nu avem lucrurile pe care le dorim atât de mult și de care avem nevoie este pentru că nu le cerem, pentru că nu ne rugăm; ni se spune că: NU AVEȚI PENTRU CĂ NU CEREȚI. Motivul sărăciei și lipsei noastre de putere este NEGLIJAREA RUGĂCIUNII. Pentru a obține lucrurile de care avem nevoie putem întreprinde cele mai tensionate și dificile activități - putem să poftim, să ucidem, să pizmuim, să ne certăm, să ne luptăm - și totuși să dăm greș în a le obține din cauză că nu ne rugăm. Când am studiat acest verset am văzut foarte clar că cel mai mare secret al sărăciei și lipsei de putere a majorității creștinilor, pastorilor și bisericilor este neglijarea rugăciunii. Însă în versetul al treilea, ni se spune că putem să ne rugăm, și totuși să nu căpătăm fiindcă CEREM RĂU sau după cum se traduce cuvântul grecesc -rău- cerem în mod păcătos, în mod greșit, nepotrivit; adică, există ceva care-L împiedică pe Dumnezeu să ne răspundă la rugăciuni.

   Când am vorbit despre marea putere a rugăciunii, despre lucrurile mari și minunate pe care rugăciunea le poate înfăptui, poate că mulți și-au spus în sinea lor:

   Ei bine, rugăciunile mele nu au deloc o astfel de putere. Dumnezeu nu-mi aude rugăciunile și de aceea nu-mi răspunde la ele.

   De ce? Oare pentru că ceea ce ne învață Biblia despre rugăciune nu este adevărat? Oare pentru că Dumnezeu nu răspunde la rugăciune? Oare pentru că Dumnezeu obișnuia să răspundă la rugăciuni în vremurile trecute dar acum nu mai răspunde?

   Nu, în nici un caz. Cauza nu este nici una dintre acestea. Atunci care este?

   Cauza este că există ceva în dreptul tău care împiedică rugăciunea.

   Vom vedea acum care sunt aceste piedici în calea rugăciunii, care sunt lucrurile din viețile noastre sau din inimile noastre care fac imposibil ca Dumnezeu să ne răspundă la rugăciuni. Și sper ca, atunci când vei vedea care sunt lucrurile care-L împiedică pe Dumnezeu să-ți răspundă la rugăciuni, să renunți la ele și să ajungi astfel într-o stare în care poți nu doar să te rogi, dar să și capeți.

   UN MOTIV GREȘIT ÎN RUGĂCIUNILE NOASTRE

   Prima piedică în calea rugăciunii o veți găsi chiar în textul CEREȚI ȘI NU CĂPĂTAȚI, PENTRU CĂ CEREȚI RĂU, CU GÂND SĂ RISIPIȚI ÎN PLĂCERILE VOASTRE. Așadar, primul lucru care împiedică rugăciunea, primul lucru care face imposibil ca Dumnezeu să răspundă cererilor noastre este existența unui scop egoist în rugăciunile noastre. Cerem lucruri pe care avem dreptul să le cerem, care sunt după voia lui Dumnezeu să le primim, dar le cerem într-un mod greșit, le cerem dintr-un motiv greșit, pentru propria noastră satisfacție egoistă, pentru ca SĂ RISIPIM ÎN PLĂCERILE NOASTRE -după cum spune Biblia.

   Care trebuie să fie motivul rugăciunilor noastre?

   Biblia răspunde clar și explicit la această întrebare în 1 Corinteni 10.31:

   Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.

   Ni se spune clar că, în orice facem, chiar și atunci când mâncăm sau bem, scopul nostru principal trebuie să fie slava lui Dumnezeu. Dacă acest lucru este adevărat în privința celor mai simple îndatoriri ale vieții zilnice, atunci este cu siguranță adevărat și în privința rugăciunii. Scopul principal al rugăciunilor noastre trebuie să fie ca Dumnezeu să primească glorie prin faptul că El răspunde la ele, și nu ca noi să căpătăm cine-știe-ce satisfacție, ci ca Dumnezeu să primească slavă. De exemplu, în Ioan 14.13, în acea minunată promisiune Domnul Isus spune:

   Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

   Apoi, putem vedea că rugăciunea din Matei 6 pe care ne-a învățat-o chiar Domnul, începe cu aceste cuvinte:

   Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-Se Numele Tău

arătându-ne clar că, în rugăciunile noastre, primul lucru trebuie să fie sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Apoi, în Ioan 17.1, în minunata rugăciune a Domnului pe care Domnul Isus o rostește în noaptea dinaintea răstignirii, El începe cu aceste cuvinte:

   Tată, a sosit ceasul. Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.

   Primul scop pe care trebuie să-l avem în orice I-am cere lui Dumnezeu în rugăciune, trebuie ca El să primească slavă prin faptul că ne-a dat acel lucru.