ZGÂRCENIA ÎN MILOSTENIE
Deschideți acum la un pasaj biblic foarte semnificativ, care conferă multă lumină subiectului pe care-l studiem - Proverbe 21.13:
Cine își astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga.
Aici, Dumnezeu ne spune clar că dacă ne astupăm urechea la strigătul săracului după ajutorul nostru, și El Își va astupa urechea când vom striga la El după ajutor. Cel care este mic, răutăcios, meschin și zgârcit în milostenie, nu poate fi un om puternic al rugăciunii. Întâlnim această idee în toată Biblia. Ni se spune mereu și mereu. Să cităm de exemplu Luca 6.38:
Dați și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se măsura.
Dumnezeu ne spune clar că El Își măsoară binefacerile față de noi cu exact aceeași măsură cu care noi ne măsurăm binefacerile față de alții. Iara unii dintre noi folosim măsuri atât de mici pentru milostenia noastră că Dumnezeu nu ne poate da binecuvântări măsurate cu jumătate de măsură. Dumnezeu Își toarnă darurile în viața noastră ca răspuns la rugăciunile noastre prin aceeași ușă prin care lăsăm și noi să iasă bunăvoința noastră față de alții, iar unii dintre noi abia crăpăm așa de puțin ușa bunăvoinței noastre încât Dumnezeu nu poate să dea decât cea mai mică binecuvântare a Sa.
Un alt pasaj care conține una dintre cele mai familiare promisiuni din Biblie - o promisiune pe care o auzim la aproape orice întâlnire de rugăciune la care mergem și care, totuși, este citată în mod constant fără vreo referire anume la condiția împlinirii ei - este Filipeni 4.19:
Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos.
Ce promisiune minunată este aceasta și versiunea Bibliei în limba engleză o face și mai minunată: ȘI DUMNEZEUL MEU SĂ ÎMPLINEASCĂ -dacă analizăm cuvântul -împlinească- din punctul de vedere al derivării lui observăm că e format din sufixul ÎM- care conferă ideea de totalitate, de complet și adjectivul PLIN; astfel obținem sensul grecesc al acestui cuvânt: a umple din plin. (Și Dumnezeul meu să vă umple din plin orice nevoie a voastră, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos).
În 2 Corinteni 9.8 există o altă promisiune familiară care sună foarte asemănător cu aceasta:
Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună.
Minunată promisiune, nu-i așa? Dar citiți-o în context, începeți cu versetele 6 și 7:
Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu. Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună.
Aici nu este nimic pentru creștinul zgârcit ci doar pentru creștinul care dă altora cu veselie. Ești tu unul dintre aceia care dau cu veselie? Îți place să întâlnești situații în care ai oportunitatea de a da? Când vezi coșul pentru o colectă apropiindu-se de tine, îți spui: Mă bucur atât de mult că am oprtunitatea de a da? Sau spui: Aș vrea să nu mai facă mereu colecta asta?
Să mai luăm alt verset din Scriptură minunata promisiune din 1 Iona 3.22:
Și orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, și facem ce este plăcut înaintea Lui.
Ce promisiune minunată este aceasta! Ioan ne spune foarte clar aici că orice a cerut de la Dumnezeu, a căpătat. Dar de ce? Citiți contextul; începeți de la versetul 16:
Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați. Dar cine are bogățiile lumii acesteia, și vede pe fratele său în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?
Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.
(adică să nu iubim cu declarații de dragoste ci să iubim cu adevărat prin fapte concrete!)