Tendința imediată de a blama pe altcineva pentru orice lucru condamnabil săvârșit de noi, am deprins-o atât de bine, încât mecanismul se declanșează automat, când suntem prinși cu mâța-n sac. Asta a fost natura păcatului din start – de a nu-și recunoaște vina. De îndată ce ”li s-au deschis ochii la amândoi”, primii oameni au știut instinctiv (cunoscând de-acum binele și răul) cum să se disculpe de vina neascultării. Mai întâi și-au confecționat costume din frunze de smochin, apoi s-au ascuns printre pomii din grădină. Confruntați de către Creator, cei doi au recurs la jocul facil al disculpării, care reprezintă o altă fațetă a amăgirii păcatului.

”Femeia pe care mi-ai dat-o …”, a fost replica lui Adam și cu ”Șarpele m-a amăgit …”, s-a apărat Eva. Plasarea blamului pe alții împiedică asumarea vinovăției proprii și, prin urmare, pocăința de fapta reprobabilă și primirea iertării. În același timp, cum a fost cazul lui Adam și al Evei, blamul se insinuează ca obstrucție fatală în relația dintre soți. Situația rezultată se configurează ca relație ruptă cu Creatorul pe verticală și ca părtășie stricată cu semenul pe orizontală. Și, ce fel de viață ne așternem în fața noastră, fără nevinovăția în fața lui Dumnezeu și fără părtășia cu semenii, în special membrii familiei?

Fenomenul este trăit ”pe viu„ în sport, unde aproape nici un fault nu e recunoscut ca atare.

Perseverența în această situație adâncește permanent făgașul în care ne-am împotmolit. Cum spunea Oswald Chambers, pedeapsa pentru păcat, odată adoptat ca stil de viață, este adâncirea continuă în păcat.

Am ajuns o generație de ”nevinovați”, cu o mentalitate de ”victime”. Orice rău îl atribuim altcuiva, orice eșec în punem în spinarea vecinului. Doar succesele le raportăm ca ale noastre. Lăuntrul propriu rămâne un domeniu neglijat, nesondat, acoperit cu frunze de smochim, ascuns printre pomii din grădina înstrăinării de sine și de semeni. Rezultatele sunt previzibile și devastante – un război necurmat în lume, în societate și în familie, care alimentează fluvii de litigii. Lumea a devenit un uriaș tribunal.

http: //agapianus. wordpress. com