Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: “Doamne, numai Tu poţi veni în ajutorul celui slab ca şi celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim, şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!” (2 Cron. 14.11)

Unul din împăraţii buni ai lui Iuda a fost împăratul Asa, fiul lui Abia. Asa a făcut ce este bine înaintea lui Dumnezeu. A stârpit idolatria din ţară şi poporul a fost obligat astfel să-L caute pe Dumnezeu şi să se supună poruncilor Sale. A-L căuta pe Dumnezeu este datoria fiecărui om deoarece “El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.” (Fapte 17.26-27) Păcatul înseamnă adormirea spirituală, trezirea înseamnă căutarea lui Dumnezeu. Împăratul Asa i-a făcut pe cetăţenii săi să-L dorească pe Dumnezeu, să caute în mod sincer prezenţa, părtăşia, împărăţia şi sfinţenia lui Dumneze. Disciplina căutării Feţei lui Dumnezeu înseamnă a trăi o viaţă responsabilă cu toată inimă şi a te întoarce la El cu rugăciuni fierbinţi. A flămânzi şi a înseta după neprihănirea lui Dumnezeu, iată ce înseamnă să cauţi Împărăţia Lui. Pe de altă parte finalitatea unei astfel de trăiri înseamnă angajarea cu fermitate să faci voia lui Dumnezeu în familie şi în viaţa personală, să părăseşti orice acţiune sau fapte care-L ofensează, să te încrezi în El pentru orice domeniu al vieţii, să te bazezi pe ajutorul Lui în orice vreme. În capitolele 14-16 din 2 Cronici ni se prezintă regele Asa şi domnia sa de 41 de ani. În perioada domniei lui Asa poporul s-a bucurat de pace. Aceasta avea legătură cu atitudinea evlavioasă a inimii împăratului faţă de Iehova. Îndemnându-i pe oameni să-L caute pe Dumnezeu Asa a îndepărtat multe din păcatele predecesorilor săi printre care era şi idolatria. Strategia militară a lui Asa s-a caracterizat prin întărirea cetăţilor ţării şi a armatei numeroase pe care a strâns-o. În 2 Cron. 14.9-15 aflăm că pacea de care se bucura Iuda a fost ameninţată de armata unui etiopian care se ridica la 1000000 de bărbaţi. Cu toate că armata regatului iudeu era mult mai mică Asa a obţinut o răsunătoare biruinţă deoarece ostaşii lui s-au încrezut în Dumnezeu pe tot parcursul luptei. Rugăciunea lui Asa din vers. 11 deşi este scurtă este plină de credinţă şi la obiect. Pentru că în vremuri de pace calea sa a fost plăcută Domnului, acum în vremuri de strâmtorare Asa a avut încredere deplină în Dumnezeu care i-a răspuns rugăciunii şi i-a dat biruinţă. Lupta a început în localitatea Mareşa din Iuda şi s-a sfârşit în apropiere de localitatea Gherar în care locuiau filistenii. Oştenii lui Asa au adus la Ierusalim la sfârşitul luptei multă pradă de război şi animale. Aşa cum reiese din cap. 15.1-6 finalul luptei încununată cu biruinţă a însemnat multă bucurie şi entuziasm în ţară pentru izbânda repurtată în faţa duşmanilor. În urma acestui război toţi cetăţenii din Iuda au învăţat lecţia că Dumnezeu este cu ei atât timp cât şi ei Îl urmează şi-I caută Faţa. Dar dacă oamenii Îl părăsesc şi ei vor fi părăsiţi de Iehova. În vers. 7 găsim un adevăr memorabil: “Dar voi întăriţi-vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată!” Nu pentru a fi mântuiţi sunt faptele noastre bune, ci pentru a fi răsplătiţi de Tatăl ceresc. Un verset analog găsim în Noul Testament, în 1 Corinteni 15.58: “De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” Sub influenţa prorociei lui Oded (Azaria) răspunsul regelui Asa a fost impresionant: (1) Şi-a intensificat programul de reforme spirituale şi religioase îndepărtând idolii din toată ţara şi chiar şi din anumite cetăţi ale Israelului nordic, numit Efraim; (2) A refăcut şi consacrat altarul din Templu aducând jertfe lui Dumnezeu cf. Legii lui Moise; (3) A convocat o adunare solemnă la Ierusalim cerând întregului popor să-L caute şi să-L asculte necondiţionat pe Dumnezeu; (4) A întărit împărăţia recuperându-i pe disidenţi şi executându-i pe răzvrătiţii incorigibili; (5) Deoarece mama (sau bunica) sa păstra în secret un idol obscen Asa a îndepărtat-o din poziţia de regină-mamă şi i-a distrus idolul. (6) Comorile Templului au fost refăcute prin darurile tatălui său şi ale lui însuşi; (7) I-a alungat din ţară pe sodomiţi. Astăzi acestora unele ţări le acordă drepturi nemaiîntâlnite. Ca rezultat al reformelor instituite de regele Asa ţara a prosperat şi s-a bucurat de pace. Întrucât Biblia este o carte obiectivă în prezentarea eroilor ei, găsim în alte texte biblice, cum ar fi 1 Împ. 15.9-24, şi anumite greşeli pe care Asa le-a făcut în finalul vieţii sale. Când împărăţia sa a fost ameniţată de Baeşa, regele împărăţiei din nord, Asa a luat toate comorile Templului şi i le-a dat lui Ben-Hadad, regele Siriei. Astfel Asa L-a fraudat pe Dumnezeu şi i-a îmbogăţit pe sirieni. Prin extrapolare, putem înţelege de aici, că noi creştinii nu trebuie să înstrăinăm lucrurile lui Dumnezeu – timpul, banii şi alte resurse – păgubind Împărăţia cerurilor. În urma atitudinii sale greşite faţă de Siria, regele Asa a ajuns bolnav de picioare, boala sa fiind o expresie a nemulţumirii lui Dumnezeu pentru faptul că Asa s-a bizuit pe regele sirian, aşteptând în zadar ca acesta să-l izbăvească. Psalmistul David spune ca pentru noi toţi într-una din rugăciunile sale: “Dă-ne ajutor în necaz, căci ajutorul omului este zadarnic!” (Ps. 60.11; Ps. 108.12)