Imaginează-ți că te uiți în ochii lui Cristos! Sunteți doar voi doi, față în față! Întreaga viață ți se perindă prin fața ochilor. Poți vedea într-o fracțiune de secundă ceea ce vede și El.

   -NU TE POȚI ASCUNDE!

   -NU POȚI SĂ ÎNFĂȚIȘEZI ÎNTR-O LUMINĂ MAI BUNĂ TOT CE AI FĂCUT!

   -NU VEI AVEA VREUN AVOCAT CARE SĂ TE REPREZINTE!

   -O SINGURĂ PRIVIRE CUFUNDATĂ ÎN OCHII LUI ÎȚI VA SPUNE TOT.

   Îți place sau nu, aceste este tocmai locul în care tu și cu mine vom fi într-o bună zi:

   Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 2 Corinteni 5.10

   Scaunul de judecată al lui Cristos este numit adesea BEMEA -termen grecesc; în Roma antică, cezarii stăteau pe podium -bema- când îi răsplăteau cu cununi pe eroii bătăliilor. Bema lui Cristos va pune în umbră toate celelalte tribunale, căci vom fi chemați să dăm socoteală în fața Judecătorului atotștiutor.

   Să ne gândim la următorul lucru: Dumnezeu ne dă credința necesară ca să ne putem pune încrederea în Cristos, dar cu toate acestea, pentru această credință ne dă darul vieții veșnice. Apoi Dumnezeu lucrează în noi în așa fel încât să-L putem sluji, însă pentru slujirea noastră ne onorează cu o răsplată eternă sau cu niște privilegii veșnice. Firește că noi nu merităm această răsplată. Însă suntem fiii și fiicele unui Tată iubitor, Care este mult mai binevoitor decât ne-am putea aștepta. El Își găsește plăcerea în a le da dragostea Lui celor care nu o merită.

   Mă voi mulțumi să stau pe ultimul rând! - a spus un prieten de -al meu când am pomenit subiectul răsplătirii în cer. Într-un fel, el a dat glas părerii fiecăruia dintre noi. Am interpretat remarca lui ca pe o expresie a umlinței, a convingerii absolute că nu merităm nimic. Să ai un loc în cer, chiar dacă este cel mai îndepărtat colț, înseamnă să te bucuri de o cinste nemeritată. Orice persoană care e de altă părere nu și-a văzut încă păcătoșenia înaintea lui Dumnezeu.

   Însă dacă este pusă într-o lumină diferită, remarca lui poate trăda o serioasă lipsă de înțelegere a naturii răsplății. Ce se întâmplă dacă cei care stau pe ultimul rând sunt acolo pentru că nu au fost pe placul lui Cristos în timpul călătoriei lor pământești? Ce se întâmplă dacă buna plăcere a Tatălui este SĂ STĂM PE PRIMUL RÂND dar noi am pierdut acest privilegiu din cauza unei trăiri firești? Să ținem minte că ideea răsplătirii nu ne aparține, e dorința Tatălui să ne binecuvinteze dincolo de orice închipuire omenească. Noi ar trebui să fim ce putem deveni pe pământ, în așa fel încât să putem fi tot ce putem deveni în cer!

   Sunt de acord cu Jim Elliff care a observat că acei oameni care sunt atât de indiferenți față de răsplățile cerești din motive pioase, aproape că se omoară în încercarea de a acumula o mare răsplată acum. Ei spun că se mulțumesc cu o colibă mică în cer dar vor una mai mare pe pământ. Biblia ne învață că nu e nimic în neregulă cu ambiția, atît timp cât o îndreptăm spre cer mai degrabă decât spre pământ.

   Noi nu dorim o răsplată de dragul răsplății, ci pentru că răsplățile reflectă aprobarea lui Cristos față de noi. Nu este greșit să îți dorești să fii în primul rând dacă o asemenea onoare le este rezervată celor care Îl vor auzi pe Cristos spunând:

   Bine, rob bun și credincios. Matei 25.21