Acceptarea suferinței

   În timp ce am predicat pe Coasta de Vest, am întâlnit un om a cărui soție avea o boală rară, dar fatală. El trebuia să se îngrijească în permanență de ea, pentru că nu se putea ridica din scaunul cu rotile. Mai rea decât handicapul ei fizic, era starea ei emoțională și mentală permanentă de mânie și nemulțumire continuă. Când se duceau la biserică, ea le părea plăcută altora, însă în drumul spre casă, își critica soțul pentru orice lucru, de la conversațiile lui cu alții până la felul în care conducea.

   Nu primesc niciun fel de mulțumiri, niciun cuvânt bun, niciun fel de cooperare de la ea,

mi-a spus el.

   Am fost atât de mișcat de povestea lui încât i-am spus: Nu mă aștept să te văd în cer! El a fost șocat, firește, iar eu am continuat: Vei fi atât de aproape de tron, iar eu voi fi atât de în spate, încât nu te voi putea zări! Și eram serios în privința fiecărui cuvânt. Există oameni pe care Dumnezeu îi cheamă la un fel special de suferință. Credincioșia sa va primi o mare răsplată.

   Când Cristos Se va întoarce, cu toții am dori să avem ceva să-I dăruim. Petru a scris:

   Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Cristos.

   Încercările ne sunt lăsate să ne putem dezvolta credința care este atât de prețioasă pentru Cristos. Această credință, deși e un dar al lui Dumnezeu pentru noi, va fi considerată un prilej de laudă și cinstire a lui Cristos.

   Firește, dacă sunt credincios, voi avea și eu aceeași oprtunitate de a fi aproape de tron, cum am mai arătat. Mai mult, există multe moduri în care se pot câștiga răsplăți. Noi am înșirat deja mai multe fapte decât ar putea face oricare dintre noi. Noi nu vom fi certați pentru lucrurile pe care nu le-am putut face, deși fără îndoială că ni se va arăta cum ar fi putut fi viețile noastre dacă am fi trăit cu credincioșie pentru Cristos. Ne putem bucura:

   Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite ostenela voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.

   Noi nu știm tot ce am dori să știm despre răsplăți. Pur și simplu nu înțelegem cum va echilibra Cristos faptele noastre bune cu cele lipsite de valoare. Trebuie să ne mulțumim cu faptul că Cristos va fi corect și generos. Tot ce va face El va fi acceptabil; nimeni nu-i va pune sub semnul întrebării judecata. El va separa cu meticulozitate ce este pieritor de ce e nepieritor.

   La auzul veștii că John și Betty Smith au fost asasinați în China în 1934, Will Houghton, fost rector la Moody Bible Institut, a scris următoarele cuvinte:

   Deci așa e viața. Lumea cu plăcerile, zbaterile și lacrimile ei, un zâmbet, o încruntare, un suspin, o prietenie atât de adevărată și dragostea pentru rude și semeni. Uneori este greu de trăit - de murit întotdeauna!

   Lumea se mișcă atât de repede pentru cei vii; figurile celor care dispar sunt înlocuite și fiecare visează că va dăinui. Cât de repede devine și el o figură lipsă!

   Ajută-mă să cunosc valoarea acestor ore. Ajută-mă să văd nebunia oricărei risipe. Ajută-mă să mă încred în Cristosul Care mi-a purtat durerile și să mă alipesc astfel de Tine pe viață și pe moarte.

   Dacă am putea vedea un crâmpei de cer, ne-am strădui să folosim la maximum oprtunitățile pe care le avem. Viețile noastre, a spus Iacov, sunt doar UN ABUR CARE SE ARATĂ PUȚINTEL, ȘI APOI PIERE.

   Sunt multe lucruri care ne așteaptă dincolo!