Legătura cu Dumnezeu a păcătosului reconciliat

   1. Este mai strânsă

   Legătura lor este mai strânsă deoarece Dumnezeu și omul sunt una în Cristos. Și, cu siguranță, în toată slava sa, Adam n-a avut cunoștință de un astfel de mister. El beneficia de un legămând de prietenie cu Dumnezeu - care era cea mai prețioasă nestemată din coroana lui-dar nu putea pretinde legătura de sânge pe care omul mântuit o are cu Dumnezeu. Aceasta provine doar prin unirea celor două naturi, divină și umană, în persoana lui Isus Cristos. Și această legătură este temelia alteia, legătura mistică dintre Cristos și fiecare credincios. În această legătură, sfinții împreună ci Cristos -CAPUL- alcătuiesc un singur trup: TRUPUL LUI CRISTOS, BISERICA:

... căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare, și după cum toate mădularele trupului măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, toa așa este și Cristos (1 Corinteni 12.12)

   Așadar, Biserica nu este altceva decât înfățișarea lui Cristos. Această legătură a omului împăcat cu Dumnezeu întrece cu mult starea lui Adam cât și pe cea a îngerilor.

   La început, Adam a fost creat CU PUȚIN MAI PRE JOS DECÂT ÎNGERII, dar Dumnezeu l-a înălțat pe păcătosul mântuit deasupra celor doi, deoarece Cristos nu a luat asupa Lui Însuși natura îngerilor, ci sămânța ui Avraam și a făcut ca cel mai în vârtsă să slujească celui mai tânăr (Ps. 8.5, Evr. 2.16, Gen. 25.23) Chiar și îngerii slujesc celui mai neînsemnat copil al lui Dumnezeu, moștenitorul ales al Stăpânului ceresc.

   2. Este mai puternică

   Cu cât stâncile sunt mai apropiate, cu atât structura lor este mai puternică. Legătura dintre Dumnezeu șo Adam din primul legământ nu a fost suficient de puternică pentru a împiedica decăderea lui Adam, în vreme ce slava lui Dumnezeu rămânea neclintită; dar legătura dintre Fiul lui Dumnezeu și sfinții Lui este atât de strânsă și de puternică, încât Cristos nu poate fi Cristos fără mădularele Lui; PENTRU CĂ EU TRĂIESC, ȘI VOI VEȚI TRĂI - a promis El implicând faptul că viața noastră este strâns legată de a Lui (Ioan 14.19). Prin aceasta, Isus spunea că este la fel de ușor ca El să fie alungat din cer pe cât este pentru noi să fim ținuți în afara Lui!

   BISERICA  este numită TRUPUL LUI CRISTOS, PLINĂTATEA CELUI CE PLINEȘTE TOTUL ÎN TOȚI (EF. 1.23). Un trup nu este întreg dacă nu are toate mădularele și legăturile, indiferent cât de mici și aparent nesemnificative ar fi, și dacă ele nu sunt complete. Harul sfinților reprezintă slava lui Cristos. Și deși gloria Sa ca Dumnezeu nu este incompletă -El nu Se folosește de creștini pentru a-Și desăvârși slava- noi Îl vedem în locul Lui ca fiind Capul Bisericii și, într-un anumit sens, slava Lui este completă în fiecare zi, prin aleșii Lui chemați să crească la statura fixată de El. Așadar, din această perspectivă, Cristos nu-Și atinge plinătatea până ce sfinții nu-și au desăvârșirea și harul în slava cerului.

   Comuniunea cu Dumnezeu a păcătosului mântuit

   Comuniunea provine din relații: mai apropiat, mai drag... Cu cât ești mai apropiat de o persoană, cu atât ea îți devine mai dragă. Dacă legătura omului mântuit cu Dumnezeu este mai puternică decât a fost cea a lui Adam, atunci această comuniune trebuie să fie, deopotrivă, și cea mai plăcută. De exemplu, comuniunea dintre soț și soție este mai strânsă decât cea a unor prieteni, deoarece legătura lor este mai intimă. Unitatea lui Dumnezeu cu Adam era asemenea unui prieten cu aliatul lui dar cea cu creștinul iertat este asemenea unui soț cu soția lui: FĂCĂTORUL TĂU ESTE BĂRBATUL TĂU *Isaia 54.5. Există un dublu beneficiu al comuniunii cu Dumnezeu a păcătosului mântuit:

   1. Cristos este temelia pentru construirea apropierii de Dumnezeu

   Desigur, Adam a fost un fiu al lui Dumnezeu dar el a fost ținut la o distanță mai mare în comparație cu un suflet mântuit. Deși, prin creație, el era fiul lui Dumnezeu, nu era încă Fiul omului, prin întrupare; și aceasta este singura poartă pe unde poate intra unitatea datorită a credinciosului cu Dumnezeu. Ori de câte ori creștinul își înalță privirea credinței spre Dumnezeu, el își vede propria natură stând acolo la tron în persoana lui Isus Cristos. Acum, dacă patriarhii au alergat la tatăl lor bătrân pentru a duce vestea fericită că l-au văzut pe Iosif stând la dreapta faraonului, bucurându-se de putere și slavă, cu cât mai minunat este mesajul pe care credința îl aduce omului sfânt după fiecare manifestare a dragostei din timpul comuniunii cu Dumnezeu:

   Bucură-te, sufeltul meu; eu Îl văd pe Isus CRISTOS, cea mai apropiată rudenie a ta, în glorie la dreapta lui Dumnezeu. Nu te teme, căci El are toată puterea în cer și pe pământ; și sângele Lui te apropie atât de mult de El, încât nu te poate uita, numai dacă S-ar ascunde de propriul Său trup. (conform Mt. 28.18)

   Cu cât un împărat se apleacă mai mult spre cei mai neînsemnați supuși, cu atât el devine mai familiar față de ei. A fost minunată condescendență când Dumnezeul Atottputernic, Care nu are egal, l-a creat mai întâi pe om și apoi a intrat într-un legământ atât de intim cu el. Totuși, în Noul Legământ, Dumnezeu coboară de pe Tronul Lui și-Și schimbă hainele  împărătești pentru zdrențele trupului plăpând al omului. El Și-a părăsit palatul Lui pentru a locui o vreme în căsuța umilă a creaturii Sale; și acolo, El suferă prigonirea chiar din partea celor pe care a venit să îi salveze.

   După ce viața Lui s-a încheiat pe pământ, El S-a întors în cer, nu pentru a Se plânge de modul în care a fost tratat și pentru a-Și aduna o oaste cerească împotriva asupritorilor Lui, ci pentru a pregăti PALATUL CERESC pentru aceia care L-au urât odată, dar care acum sunt plini de Harul Său.

   Totuși, Cristos face ceva mai mult. Pentru ca cei de pe pământ să nu se teamă datorită naturii Sale regești, ei ar putea fi smulși din inima Lui, El dovededște că este Același în înălțimea slavei Lui după cum a fost în adâncimea umilinâei Sale. Și El demonstrează această neschimbare, întrorcându-Se în slava cerească îmbrăcat în aceleași haine împrumutate de la ei. Astfel, Fiul lui Dumnezeu face din aceste haine o parte a vieții Sale glorificate și oferă paternitate a ceea ce vor fi în Împărăție trupurile sfinților. Niciunul din aceste aspecte ale identificării cu Cristos cu omul nu a fost prezent în realația lui Dumnezeu cu Adam.

   2. Mila iertătoare a lui Cristos și dragostea sângerândă îndulcesc comuniunea cu Dumnezeu

   Adam nu a vut această bucățică de zahăr în cupa lui - el știa despre dragostea unui Dumnezeu darnic dar era străin d emila unui Dumnezeu iertător. Păcătosul mântuit le experimentează pe amândouă!

   Dragostea unui tată este o mare mângâiere pentru un copil ascultător, dar ea nu poate fi comparată cu mila unui tată pentru un fiu neascultător. Cu siguranță, fiul rătăcitor, care este primit din nou în brațele tatălui, are mai multă nevoie de a întoarce acea dragoste a tatălui decât fratele ce  nu a părăsit niciodată căminul. Așadar, fără îndoială, mila iertătoare a lui Dumnezeu și dragostea lui CRISTOS care a obținut-o reprezintă cel mai dulce și mai sănătos fruct asupra căruia poate medita omul sfânt aici pe pământ...