Reverendul John Fletcher a spus odată doamnei Hester Ann Rogers:

   -Vino, soră, vom face un legământ împreună pentru a răspândi flacăra sfântă și pentru a mărturisi oamenilor și îngerilor că SÂNGELE LUI ISUS HRISTOS NE CURĂȚEȘTE DE ORICE PĂCAT.

   Cu lacrimi pe obraz, doamna Rogers a spus:

   -În puterea lui Isus, așa voi face!

... și așa a făcut, până când s-a dus intrând pe porți, spălată în sângele Mielului. Se pare că între primii metodiști era obiceiul de a face mărturisiri umile și chibzuite, dar sincere, ale lucrării de sfințire deplină atunci când aceasta era înfăptuită în sufletele lor prin puterea Duhului Sfânt. Vom da câteva mărturii care ne sunt mai la îndemână:

    1. Domnul pe care L-am așteptat a venit deodată în templul inimii mele și am avut o evidență imediată că aceasta era binecuvântarea pe care o căutasem atâta timp. Imediat ce am rostit cuvintele VOI AVEA BINECUVÂNTAREA ACUM, focul purificator a trecut prin inima mea, luminând sufletul meu, a răspândit viața ei în fiecare colț și a sfințit întreaga mea inimă. Atunci am primit mărturia deplină a Duhului că sângele lui Isus mă curățise de orice păcat.

   2. Inima mea era înmuiată, încălzită și umplută; rugăciunea mea se transformase în laudă și nu puteam face altceva decât să strig: SLAVĂ LUI DUMNEZEU! Indiferent dacă eu păstrez sau nu, sunt sigur că Dumnezeu a intrat în stăpânirea deplină a inimii mele.

   Acestea sunt doar câteva exemple dintre nenumăratele mărturii care ne-au fost transmise în biografiile celor care sunt înfățișați înaintea noastră ca EPISTOLE pentru a fi CITITE ȘI CUNOSCUTE DE TOȚI OAMENII.

   La început, domnul Wesley a spus că rostirea unei astfel de mărturisiri a curăției inimii trebuie să se facă cu multă prudență dar pe măsură ce doctrina și experiența au devenit general cunoscute și apreciate, și-a schimbat atitudinea și și-a impus în mod constant datoria de a o mărturisi printre slujitori și oameni. Scriindu-i lui King John, unul dintre predicatorii lui, în 1787, a spus:

   Este nevoie de foarte multă veghere pentru a păstra dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu; și un mijloc important de a o păstra este să afirmi deschis ceea ce Dumnezeu ți-a dat și să îndemni cu toată convingerea pe toți credincioșii pe care îi întâlnești să caute mântuirea deplină. Foarte curând s-a descoperit că această mărturie spusă în umilință și sinceritate, a mișcat inimile altor oameni așa cum nimic altceva nu ar fi putut-o face. Aceia care au auzit-o, au fost îndemnați să caute același har, iar apoi a urmat o trezire generală.

   Prin credința din inimă, se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.

   Mărturia leprosului curățit va recomanda doctorul mai mult decât ar putea să o facă multe argumente solide și convingătoare. Putem face reclamă unui remediu împotriva cancerului dar cine va crede în remediul nostru dacă nu putem îndrepta degetul către unii care au fost într-adevăr vindecați de el? Sfântul Pavel a recunoscut că experiența este unul dintre elementele de bază ale puterii Evangheliei. Scriindu-i lui Filimon, a spus:

   Îl rog ca această părtășie a ta la credință să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.

   Deși era logicianul suprem, atunci când viața și libertatea erau în joc, el nu a încercat să elaboreze vreun argument pentru a-și justifica acțiunea, ci a spus istoria convertirii lui. Trimiterea lui a fost înnoită de  trei ori, și, de fiecare dată i s-a adus aminte că fusese ales nu atât de mult pentru a predica cât pentru a mărturisi. Sfântul Ioan a părăsit deseori locul avocatului pentru a intra în boxa martorilor, după cum se vede din folosirea frecventă a cuvintelor ȘTIM care sunt foarte caracteristice epistolelor sale. El a crezut că omul putea fi mântuit de orice păcat și că putea ȘTI acest lucru în așa fel încât să poată mărturisi cum a făcut-o:

... sângele lui Isus ne curățește de orice păcat.