Picioarele noastre se murdăresc mereu. Trăim într-o lume care ne murdărește picioarele, firea noastră păcătoasă încă se arată, iar Satan și lumea acționează asupra ei. Care este consecința? Mintea ni se pătează uneori. Dar nici vorbă ca vina păcatelor noastre să se mai întoarcă înaintea lui Dumnezeu; acest lucru nu mai poate avea loc. Hristos este pentru totdeauna înaintea Lui pentru noi și sângele Lui este acum în locul unde au fost văzute păcatele noastre. Dar păcatul nostru și vina noastă ne pătează, ne tulbură, întunecă slava la care suntem chemați, întrerupe comuniunea noastră cu Dumnezeu și binecuvântarea părtășiei cu Hristos și cu Tatăl.

   Dar, deoarece avem aceeași parte cu Hristos, El nu încetează să ne spele picioarele. În ce fel le spală? Înlăturând din mintea noastră și din conștiința noastră orice lucru care ne întrerupe comuniunea cu Dumnezeu și binecuvântarea Sa. El ne aduce iar în comuniunea care nu poate fi desființată, cu Sine Însuși și cu Tatăl. El ne aduce iar în situația să înțelegem că suntem văzuți în El și ne face în stare să ne bucurăm de acest fapt. Și în felul acesta, El mereu ne spală picioarele.

   Nu se poate să venim în contact cu răul și să nu ne murdărim. Cine s-ar putea atinge de smoală și să nu se murdărescă? Dar aceste lucruri nu ne clintesc din locul nostru ceresc în Hristos, nici nu schimbă titlul nostru de preoți pentru Dumnezeul și Tatăl Său. Hrostos ne spală, înlătură pata din mintea și conștiința noastră, ne scapă de puterea acestor lucruri care aduc murdărie. Și noi ne bucurăm iar d eo părtășie deplină cu El, în locul preasfânt în care Dumnezeu ne-a înviat și ne-a așezat împreună cu Hristos Isus.

   Tatăl curățește orice mlădiță din adevărata viță... El trimite încercarea și întristarea ca să mărească despărțirea de orice rău.

   Să reținem dragostea și bunăvoința Sa în acest fapt! Gândiți-vă cine suntem noi și cine este El! Noi, niște păcătoși, vinovați, slabi, mizerabili - iar El, atât de înălțat și de slăvit! Și totuși, El Se coboară la noi ca să ne slujească. Da, ca să ne servească, căci tocmai acest lucru îl face Dumnezeu Tatăl când începe și aduce la îndeplinire o slujbă atât de importantă cum este curățirea noastră, ca să putem aduce mai multă roadă.

   Picioarele trebuie să-mi fie spălate înainte de  a putea să merg pe o cale dreaptă -vezi Ioan 13-. Nu suntem vrednici d eînchinare dacă picioarele ne sunt necurate. Este necesară puterea Duhului Sfânt pentru aceasta, și astfel lucrarea Lui este să ne spună că suntem necurați, nu să ne facă să ne închinăm atunci când suntem necurați, ci să ne facă să ne spălăm. Hristos, Avocatul nostru la Tatăl, Marele Preot peste Casa lui Dumnezeu ne spală picioarele ca să fie potrivite pentru locul preasfânt. N-am încetat de  a fi preoți, dar nu suntem potriviți pentru lucrarea de preot atunci când am greșit. Am făcut baie, dar avem nevoie să ni se spele picioarele. Trebuie să fie curățite de orice ar întina, potrivit curăției locului în care am fost aduși.

   Sângele a fost pus pe scaunul îndurării! Noi stăm în puterea lui, care rămâne -nu este nevoie de vreo înnoire a ei! -. Când greșim, nu este cazul de o înnoire a puterii sângelui. Când și-a pierdut puterea acest sânge? NICIODATĂ! El a făcut desăvârșiși pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. Ceea ce ne spune Cuvântul despre spălarea picioarelor este ca prin puterea Duhului Sfânt să ne judecăm și El să ne restabilească; și aceasta este tot ceea ce avem nevoie. Și lucrul acesta e arătat în legătură cu jertfa lui Hristos, prin -vițeaua roșie-. Vițeaua roșie fusese arsă cu mult timp înainte; dar se amesteca cu apă cu cenușa ei și în felul acesta se reamintea jertfa. Inima este adusă înapoi, ca să-și amintească ce a făcut. Dar sângele lui Hristos nu se poate niciodată să fie repetat în aplicarea lui.