Vechile jurăminte maritale anglicane cuprindeau niște cuvinte fascinante: Cu trupul meu mă închin ție. Îmi amintesc cum, în tinerețe, am chicotit pe înfundate la auzirea acestor cuvinte. Am chicotit pentru că nu am realizat cât de frumoase și de profunde erau ele în realitate.

   Cum se închină un soț soției sale cu trupul lui? Sunt sigur că vă amintiți cuvintele celui care L-a ispitit pe Isus:

   Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca înaintea mea și Te vei închina mie. Matei. 4.9

Ce declarație incredibilă făcută Celui atotputernic de cel mai puțin puternic! El nu putea să aibă în vedere decât un singur lucru: Schimbă-ți închinarea și eu voi schimba sensul și rostul lucrurilor. De fapt, exact la asta se gândea.

   În realitate, Satana declara: Tu privești lumea ca o posesiune; eu o voi transforma în posesor. Tu privețti plăcerea ca având limite și pentru folosul altora; eu o voi face să fie necondiționată și egocentrică. Tu privești viața ca fiind esențială; eu o voi face să fie existențială. Tu Te privești ca o persoană aflată sub autoritate; eu Te voi face autonom.

   Toate promisiunile lui Satan erau minciuni, dar, cu ajutorul puterii ochilor și seducției momentului, el și-a întins capcana. Nu avea decât un singur scop: să transfere închinarea de la Dumnezeu la sine însuși.

   Noi pur și simplu nu putem sluji la doi stăpâni. Până și Diavolul știe asta. Iată scopul esențial al vieții - să ne închinăm lui Dumnezeu în duh și adevăr. Toate celelalte scopuri trebuie să fie secundare. Când ele devin principale, distrug individul.

   O veche poveste din India istorisește despre un om bogat care a intrat într-un sătuc ca să îl cumpere. Colibă după colibă, căsuță după căsuță, cumpără fiecare centimetru pătrat al satului, cu excepția proprietății unui bătrân, care refuză să-și vândă coliba aflată în mijlocul satului. Bogătașul își dublă oferta dar bătrânul o refuză. O dublă din nou dar bătrânul rămase pe poziție.

   -Cât vrei? Cere-mi orice și-ți voi da! -zise într-un final bogătașul.

   -N-o vând cu nici un preț, e a mea! -răspunse bătrânul. Bogătașul încercă mult să găsească un preț pentru care bătrânul să-și vândă coliba dar toate eforturile au fost în zadar. Restul satului era al lui dar nu putea avea coliba bătrânului.

   După ceva vreme, bogătașul își aduse prietenii în sat să le arate ce cumpărase. Când trecură prin mijlocul satului, bătrânul ieși din colibă.

   -Psst... Psstt, făcu el semn unuia dintre prietenii bogătașului. Sper că nu vă spune că este proprietarul întregului sat fiindcă nu este. Coliba asta din centru e a mea. Părticica asta de aici este a mea.

   În același fel, prea adesea dușmanul sufletului nostru ne batjocorește în închinarea noastră către Dumnezeu: o părticică din noi este încă a altcuiva, nu a lui Dumnezeu.

   Acest fir al închinării leagă laolaltă toate celelalte fire după modelul vieții noastre. Nu putem vedea modelul dacă el dispare. Dacă se rupe, întregul model se destramă. Dacă lipsește, nimic nu ține modelul laolaltă când ajunge sub presiune sau când este întins sub tensiune.

   Poate vă amintiți povestea lui Daniel din groapa cu lei care ne este relatată în Daniel 6. Regele Darius dăduse poruncă în întreaga țară ca, timp de treizeci de zile, oricine era găsit rugându-se altcuiva decât lui va fi condamat la moarte. Daniel nu s-a conformat. El a refuzat să creadă că porunca va rămâne în vigoare numai treizeci de zile. A respins decizia pragmatică de a putea avansa în carieră dacă se conforma. Pur și simplu nu avea să se plece niciunei alte ființe în afară de Dumnezeu.

   ÎNCHINAREA ESTE EXCLUSIVĂ. NU PUTEȚI FACE COMPROMISURI ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ.