Chiar dacă nu carantină cu scop strict profilactic, mulți dintre slujitorii lui Dumnezeu au suferit perioade de izolare impusă de-a lungul vremilor. În unele cazuri o izolare autoimpusă. De fiecare dată Creatorul Și-a împlinit intențiile. Chiar dacă avem de-a face, de data asta, cu o carantină la nivel global, Domnul Își va împlini și de data asta planurile.

Noe și familia sa au îndurat o carantină de aproape un an întreg, izolați în arcă, spre a fi salvați de la pieire. Ne putem imagina, desigur în mică măsură, chinul și durerea lui Noe știind că oamenii piereau, judecați și înecați în apă, peste tot în jurul corăbiei sale, după ce fuseseră avertizați vreme de zeci de ani despre judecata hotărâtă împotriva lor. Fără măcar un singur convertit...

Iov și-a petrecut săptămânile de carantină pe grămada de cenușă, izolat prin suferință, și de familie și de prieteni. Nimeni nu l-a înțeles și nimeni n-a putut să-l ajute, nici de familia, nici de prietenii. Istoria lui ne învață că, în încercare, rămânem singuri. Biruind sau fiind biruiți. Citim despre împăratul Ezechia că Dumnezeu ”l-a părăsit ca să-l încerce”.

Iosif s-a aflat vândut ca rob, apoi izolat în temniță în anii care s-ar fi cuvenit a fi cei mai frumoși ai vieții sale. Tatăl l-a pregătit spre salvarea de foamete a multor oameni.

Moise, prințul Egiptului, a petrecut patruzeci de ani în pustie, suferind o pregătire lentă, lungă și neînțeleasă. Se pare că, cu cât sarcina de împlinit e mai mare, cu atât mai temeinică trebuie să fie pregătirea. De la prințul impulsiv al Egiptului până la ”cel mai blând” om de pe pământ e o cale lungă în distanță, în ani și o cizelare lăuntrică realizată cu dalta cerească.

Trei ani petrecuți de apostolul Pavel în Arabia, o izolare autoimpusă, în pustiul care usucă patimi, care-ți arată cine ești când lipsesc laude, critici și aprecieri, când n-ai pe cine să impresionezi. Când singura conversație este cu tine însuți și cu Domnul în rugăciune. În pustie și-a primit apostolul evanghelia.

Numai Domnul știe câți dintre frații noștri, de-a lungul vremii, au lâncezit în închisori și lagăre, izolați, chinuiți, batjocoriți, martirizați,”ei, de care lumea nu era vrednică”.

Iar noi, în casele noastre, în mijlocul familiei, în confort și îndestulare! Vom ști, de data asta, să răscumpărăm săptămânile de izolare impusă de jos, dar dăruită de Sus? ...