Mult onoratule și preaiubitule în Domnul, - Harul, îndurarea și pacea să fie cu tine. Scrisorile tale dau o lovitură leneviei mele de a scrie.

   Trebuie să-ți spun în primul rând că între tine și cer nu există o cale mai sticloasă, mai glacială și mai alunecoasă decât tinerețea; și experiența mea mă susține în ceea ce spun și pecetluiește ce afirm. Vechea cenușă a păcatelor tinereții mele sunt tot un focar de întristare pentru mine. L-am văzut pe diavol mort și îngropat -cum ar veni- și totuși ridicându-se din nou pentru a fi un diavol mai rău ca înainte. De aceea, frate, păzește-te de un diavol verde și mai tânăr, care nu a fost niciodată îngropat. Diavolul în florile lui -mă refer la patimile aprinse și fierbinți ale tinereții- este mult mai de temut; mai bine te înjugi cu un diavol bătrân cu părul cărunt, ofilit și uscat. Fiindcă în tinerețe el găsește bețe uscate, cărbuni uscați și o piatră pe vatră încinsă și cât de repede poate  el să aprindă focul cu cremenea lui, să îl ațâțe cu foalele lui și să aprindă întreaga casă! Gândurile sfințite, gândurile ținute în control, gândurile pe care tu le inviți și le păstrezi în prezența lui Dumnezeu constituie combustibil verde care nu arde și sunt ca o apă pentru cărbunii lui Satan. Totuși, trebuie să-ți spun că toți sfinții care acum sunt triumfători în cer și stau înaintea Tronului nu sunt nimic altceva decât datornici oropsiți și săraci ai lui Hristos. Ce altceva sunt ei dacă nu un grup de păcătoși răscumpărați? Însă răscumpărarea lor nu este doar pecetluită, ci și încheiată; iar a ta este în desfășurare.

   Toți copiii buni ai lui Hristos se duc în ceruri cu o frunte zdrobită și cu un picior strâmb. Hristos are un avantaj în tine și te rog să-L lași să Și-l exercite; El va găsi o întrebuințare pentru chemarea Sa din tine. Dacă lucrurile nu ar fi stat în privința ta așa cum spui în scrisoarea ta, harul nu ar găsi nicio piață de desfacere în tine dar tu trebuie să fii mulțumit să-I dai ceva de făcut lui Hristos. Mă bucur că El este astfel ocupat. Lasă ca sufletul tău sângerând și rănile tale să fie puse în mâna acestui Medic specialist! Fie ca stricăciunile tinere și puternice și  Harul Său fără plată să se înjuge împreună, și lasă ca Hristos și păcatele tale să se confrunte singuri. Nu vreau să-ți îndepărtez temerile și simțul absenței oricărui semn de viață: aș vrea ca acesta să fie mai mare. Există unele răni de felul acesta a căror sângerare nu ar trebui oprită curând. Trebuie să-ți iei o casă lângă Medic. Va fi un miracol dacă va trebui să fii primul om pe care El l-a îndepărtat nevindecat și într-o stare mai rea decât în cea în care l-ai găsit. Nu, NU! Hristos este sincer și El nu SE ia la ceartă cu păcătoșii.

   Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. Ioan 6.37

   Însusește-ți  acest lucru, nu poate fi aroganță dacă iei această promisiune ca fiind a ta, atunci când vezi că rănile te copleșesc până la leșin. Aroganța se vede totdeauna sănătoasă, nu are decât boala leneviei și geme numai din obișnuniță. Credința este conștientă de boală și privește asemenea unui prieten, la făgăduințe, și privind la Hristos din acestea, este bucuroasă să vadă un chip cunoscut. Hristos este un ospăț atât de îmbelșugat încât poți avea din El atât de mult cât flămânzești. Nu, Hristos nu păstrează tot gunoiul omului. Mila Lui totdeauna trimite o scrisoare de sfidare tuturor păcatelor tale, chiar de-ar fi de zece mii de ori mai multe.

   Te asigur că  este greu pentru un sărman om flămând să-și câștige hrana dintr-un Hristos ascuns; căci atunci cheia cămării Lui și a pivniței Lui este nedisponibilă și nu poate fi obținută. Însă foamea sparge lacăte de fier. Nu îi deplâng pe aceia care pot să facă multă zarvă și fac să răsune toate câmpurile din cauza că L-au pierdut pe Salvatorul lor. Trebuie să Îl faci s-audă cu amândouă urechile -ca să spun așa-, atunci când El Se ascunde; nu aceea este vremea să fii tăcut și  răbdător! Hristos este într-adevăr rar și o delicatesă pentru un păcătos. El este un miracol și uimirea unei lumi pentru un păcătos care caută și plânge; dar totuși El este un asemenea miracol că Se va lăsa văzut de aceia care vin și privesc. Cel care caută și suspină este în cel din urmă unul care cântă și se bucură; nu am văzut un om mut primind milostenie de la Hristos. Acela care-și poate spune povestea și poate trimite în ceruri o asemenea scrisoare ca cea trimisă la Aberdeen, este foarte probabil să se întâlnească repede cu Hristos. Durerea din inimă din pricina păcatului prevestește mila lui Dumnezeu. Luptă-te cu Hristos până când El spune: Cum se face, domnule, că nu pot să scap de notele tale de plată și strigătele tale nemanierate? și apoi nădujduiește binecuvântarea lui Hristos; și binecuvântarea Lui este mai bună decât zece alte binecuvântări. Să nu fii rușinat de vinovăția ta; necesitatea nu trebuie să roșească pentru că cerșește. E un greu lucru să-ți lipsească Hristos, prin urmare, ceea ce nu poate face așteptarea trândavă vor face strigătele și bătăile nemanierate.

   Cât despre îndoieli, pentru că nu mai ești așa cum erai acum ceva vreme în relația ta cu Stăpânul tău, gândește-te la trei lucruri: În primul rând, ce ar fi dacă Hristos ar avea asemenea gânduri instabile ca tine cu privire la învoiala noului legămând dintre tine și El? În al doilea rând, inima ta nu este busola după care navighează Hrisos. El te va lăsa să cânți așa cum dorești tu dar nu va dansa după saltul tău nebunesc. Ceea ce face Hristos cu cartele dintre tine și El nu are de a face cu tine sau cu gândurile tale. Propriile tale gânduri L-au sfâșiat dar El are copia originală în ceruri cu Sine. Gândurile tale nu constituie părți ale noului legământ, visurile nu Îl schimbă pe Hristos. În al treilea rând îndoielile sunt păcatele tale, dar ele sunt medicamentele lui Hristos și ingrediente de care Medicul se folosește pentru vindecarea mândriei tale. Nu este oare potrivit ca un cerșetor să spună la masă: Dumnezeu să-i răsplătească pe câștigători -cei care au procurat această hrană pentru noi? Căci atunci el spune că știe cine duce poverile casei. Este de asemenea potrivit să știi, prin experiență, că credința nu este fiul nelegitim al naturii ci darul fără plată al lui Dumnezeu. Lăudat să fie Câștigătorul! Aș putea să adaug în al patrulea rând că atunci când au fost achitate notele tale de plată și aprobate cartelele tale, când au primit măreața pecete a Mijlocitorului și au fost încheiate, nu s-a cerut sfatul credinței. Credința nu are drept de vot pe lângă meritele lui Hristos: sângele, sângele, sângele scump ce a curs din trupul sfânt al Garantului tău este cel care face ca acea lucrare să fie sigură.