Părtășia credincioșilor

                              1 Tesaloniceni 5:5-6

            „Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.

            De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji.”

            Stau închis în casă, fără voia mea în vremea aceasta și am timp să mă uit la cele ce se întâmplă în jurul meu.

            Am mai mult timp să stau de vorbă cu Domnul.

            Am timp să împlinesc versetul 6 din Evanghelia după Matei „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.”

            Am timp mai mult să mă rog; am mai mult timp să stau cu ochii și urechile ațintite spre Scripturi și să mă adăp din cele șaizeci și șase de izvoare dătătoare de viață și care se unesc într-un ocean de har și binecuvântare.

            Am timp să ascult „reportajele” celor patruzeci de scriitori inspirați de Duhul Sfânt, care îmi arată vremurile trecute, pe cele prezente, dar și pe cele viitoare.

            Am timp să meditez la cuvintele Mântuitorului.

            Totul este Har…!

            Văd cum toate lucrurile se schimbă, văd cum se schimbă lumea.

            Oamenii devin mai vulnerabili la boli, la viruși și devin irascibili când li se vorbește de Cristos.

            Oamenii lui Dumnezeu sunt marginalizați și dacă îndrăznesc să înalțe o rugăciune către Dumnezeu în public pentru izbăvire, sunt dați afară din serviciu.

            Se schimbă și se promulgă pe ascuns, legi împotriva voinței lui Dumnezeu. (Sexualitatea în școli).

            Lumea își îndreaptă atenția spre oameni, spre guverne, spre sistemul medical, spre organizațiile pământești, adică spre un fel de „idoli”, care se luptă ca peștele pe uscat, fără mari rezultate în vremea aceasta, când un virus nevăzut, necunoscut face ravagii, omorând sute de mii de oameni în întreaga lume.

            Se schimbă mentalitatea oamenilor sus puși, dar și a celor de jos.

            Oamenii își pierd locurile de muncă…!

            Fiecare se încrâncenează ca să-și susțină teoriile, bune sau rele.

            Și mai văd că ne schimbăm chiar și noi credincioșii, după cuvintele Domnului Isus, consemnate în Evanghelii.

Dragostea celor mai mulți s-a răcit, sau poate chiar în vremea aceasta se dă arama pe față.

Dragostea era rece de mult dar nu ne dădeam seama.

            Nu ne-am mai văzut la față de o bucată bună de vreme, nu ne-am mai salutat unii pe alții.

            Ultima întâlnire la Biserică a fost pe data de 9. Martie 2020, într-o luni după amiază la rugăciune.

            Nu ne mai întrebăm de sănătate unii pe alții.

            Nu ne mai îndemnăm unii pe alții la sfințenie, la credință și toate lucrurile acestea mă fac să cred că suntem spre final de alergare pe pământ.

            Lumea se schimbă dar Domnul rămâne în veci neschimbat și mă gândesc, că ar trebui să se schimbe radical, lumea din noi și chiar să dispară o dată pentru totdeauna răutatea, invidia, deznădejdea.

Am ridicat privirile în sus, pe verticală și am văzut un Dumnezeu sfânt, atotputernic, îmbrăcat în măreție, care rămâne în veci neschimbat.

El nu se schimbă după vreme, sau după dorințele oamenilor, ci El schimbă vremurile și soroacele.

El schimbă întunericul în lumină; El ne-a schimbat din fii ai întunericului, în fii ai luminii.

El ne-a scos din moarte și ne-a dăruit prin jertfa Fiului, viață din belșug.

            El a ne-a trimis un duh de trezire și de veghere.

            Mă bucur de Dumnezeu, pentru că îmi este Tată.

            Mă bucur de Domnul Isus pentru că îmi este Mântuitor și Prieten adevărat.

            Mă bucur de Duhul Sfânt care mă mângâie și mă ține în toate zilele credincios.

            Și mă mai bucur de întâlnirile pe internet cu cei ce și-au arătat fețele.

Iar cei ce vă ascundeați, poate că aveați un motiv special. Domnul să vă binecuvânteze.

            Vă iubesc pe toți în Domnul Isus Cristos și aș vrea să ne întâlnim cu toți în Împărăția cerului, după ce mai întâi vom fi încununați de Domnul Isus, Însuși Mirele în „Aeroportul ceresc”.

            Noi, pentru că avem în cer un Tată, trebuie să avem în centrul atenției pe Domnul, care poate cu adevărat să ne izbăvească de ciumă și de pustiirile ei, de viruși și de molima păcatului.

            În Scriptură, descoperim trei caracteristici ale credinciosului în așteptarea marii întâlniri cu Mirele, nădejdea și năzuința oricărui credincios.

            Să fim treji din punct de vedere spiritual.

            Fiind fii ai zilei, să nu dormim ca cei ce sunt fii ai nopții.

            Să veghem ca nu cumva în vremurile pe care le parcurgem în viață în bine sau în rău, în boală sau în sănătate, în bogăție sau sărăcie, să ne fure cel rău credința. Pentru că fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Evrei 11:6.

            Să ne rugăm mai mult ca oricând, strigând către Dumnezeu, pentru noi dar și pentru țară.

            Fără să ne însușim lucrurile acestea, nu vom putea răzbi și nu vom putea vedea fața Domnului.

            Dar, dacă vom rămâne uniți în duhul și în părtășie, chiar închiși în case, separați fizic, ne vom putea îndemna unul pe altul la veghere, împreună ne vom putea ruga, împreună vom putea să biruim greul prin care trecem, pentru că avem de partea noastră un Dumnezeu mare.

Este adevărat că trăim în lume și nu suntem imuni la boli, la necazuri, la greutăți, la lipsuri, nu suntem imuni la ispite și nici la păcat.

Dar, avem un ATU!

Avem de partea noastră pe Dumnezeul cerului. El ne poate scăpa.

            Domnul să ne ajute ca în vremea aceasta, să fim o mărturie vie pentru lumea din jurul nostru, să stăm în pace, în liniște fiecare în locul lui, în nădejde ca niște lumini în mijlocul întunericului, să ne dovedim credința în Dumnezeu pentru ca îndurarea Domnului să vină peste noi și peste țara noastră.

            Toate lucrurile se schimbă, Dumnezeu rămâne același din veșnicie în veșnicie.