Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. Ioan 18.28

   Ce scenă la care să asiste universul! Judecătorul întregului pământ era adus la judecată. El era Cel care crease tot cerul și pământul. El îi crease pe cei care Îl împingeau și Îl înghionteau tot drumul spre odaia de judecată a lui Pilat. El făcea ca inimile lor să bată în piept chiar în clipele în care Îl acuzau. El a stat înaintea lor în tăcere, știind prea bine că va veni ziua când chiar acei oameni vor sta înaintea Lui și vor auzi sentința pronunțată în dreptul lor pentru veșnicie, când El va fi Judecătorul tuturor.

   Te-ai îngrijorat vreodată gândindu-te la ziua judecății? Ți-a fost vreodată teamă și poate ai încercat să nu te mai gândești la acest lucru din cauză că astfel de lucruri te stânjeneau? Așteptând judecata viitoare, nu pierde din vedere trei lucruri.

   În primul rând, amintește-ți că vei avea parte de o judecată dreaptă. Când Isus a fost adus la judecată, El a trebuit să înfrunte această experiență știind că El nu avea parte de o judecată dreaptă. El știa că cei care Îl acuzau căutau orice scuză ca să Îl condamne. Mai mult chiar, negăsind nicio scuză valdă pentru a-L condamna, ei aveau să Îl condamne folosindu-se de acuzații false. Instanța înaintea căreia stătea era coruptă și putrezită până la măduvă. În ciuda faptului că tot ce aveau împotriva Lui era că viața Lui fără păcat era o mustrare pentru cei păcătoși, niciun glas nu s-a auzit în apărarea Lui. El nu a avut nici cea mai mică șansă de a fi găsit nevinovat, conform standardelor de judecată.

   Când vei fi adus la judecată, vei avea parte de o judecată dreaptă. Este o veste bună sau rea? Ești vinovat sau nevinovat? Dacă ești adus înaintea unei instanțe drepte, pentru a fi judecat dacă ai fost păcătos sau nu, care va fi hotărârea? Nu este de mirare că adesea noi așteptăm ziua judecății cu teamă și preocupare. Noi știm că suntem judecați pe bună dreptate, noi vom fi condamnați! Vom fi găsiți vinovați. Nu avem nici cea mai mică șansă de a fi găsiți nevinovați când suntem măsurați conform legii lui Dumnezeu, standardul Lui de judecată.

   Dar nu vă opriți aici! Mai este un lucru pe care trebuie să ni-l amintimi cu privire la judecată. Când Isus a fost adus la judecată, El a fost singur. Nu era nimeni de partea Lui. Nimeni nu Îl apăra împotriva acuzațiilor care-I erau aduse. Acuzarea avea toate armele pregătite - dar, în mod bizar, apărarea era absentă.

   În ziua în care vom sta la bara de judecată a lui Dumnezeu, va fi o acuzare. Dar vom avea un Apărător, un Avocat la Tatăl, pe Isus Hristos cel neprihănit. Noi nu va trebui să stăm singuri înaintea acuzațiilor vrăjmașului. Va fi Unul care va fi de partea noastră. El nu doar că a fost ispitit ca și noi, ci a fost adus la judecată ca și noi. Și a fost condamnat. El a plătit pedeapsa pe care nu o merita, ca să poată pune neprihănirea Sa în dreptul nostru, pentru ca noi să fim achitați, lucru pe care Îl merita El. El a fost judecat pentru noi, El a fost pedepsit pentru noi.

   Desigur, ultimul lucru de care trebuie să ne amintim când ne gândim la viitoarea zi a judecății este că Același Isus care este Apărătoul nostru și care a fost judecat pentru noi și a luat pedeapsa noastră, va fi și Judecător. Ce ar mai putea face El pentru a ne asigura că ni se oferă orice șansă pentru iertare?

   Dar pentru El, în acea zi înaintea lui Pilat, nu era nicio nădejde de iertare, de milă sau dreptate. Conducătorii iudei care L-au condus înaintea lui Pilat nici măcar nu au vrut să intre în odaia de judecată. Din punct de vedere ceremonial, ei voiau să fie curați pentru Paștele de atunci, care prefigura moartea Lui pentru ei. De aceea, au insistat ca El să fie condamnat la moarte din curtea exterioară, pentru ca ei să poată fi acasă la începutul sfârșitului de săptămână de Paște. Păcatul face lucruri ciudate în judecata noastră omenească, nu-i așa?

   Pilat a ieșit afară la ei și le-a zis: Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia? Drept răspuns, ei i-au zis: Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat în mâinile tale.

... cu alte cuvinte, nu ne lua la întrebări... Noi deținem aici controlul. Noi suntem conducătorii națiunii. Chiar nu știi cu cine vorbești?

   Atunci Pilat le-a zis: Luați-L voi și judecați-L după legea voastră.

... ca și cum le-ar fi zis: Dacă voi sunteți la conducere, atunci de ce Îl mai aduceți la mine?

   Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni, i-au zis iudeii. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: Ești Tu împăratul iudeilor? Isus i-a răspuns: De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine? Pilat a răspuns: Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?

   Împărăția Mea nu este din lumea aceasta, a răspuns Isus. Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăția Mea nu este de aici. Ioan 18.29-36

   Priviți încă odată cuvintele lui Isus: ÎMPĂRĂȚIA MEA NU ESTE DIN LUMEA ACEASTA. DACĂ AR FI ÎMPĂRĂȚIA MEA DIN LUMEA ACEASTA, SLUJITORII MEI S-AR FI LUPTAT. Iuda era hotărât să Îl oblige pe Isus să urce pe tron - să lupte să Îl pună acolo. Acela era stilul lui. El credea că trebuie să lupte pentru ce își dorea. El credea că trebuie să depui efort, încecând să faci ca totul să lucreze pentru tine. El nu credea că trebuie să Îl aștepți pe Dumnezeu să lucreze. El voia să facă totul singur. Dar Isus a spus: ÎMPĂRĂȚIA MEA NU ESTE DIN LUMEA ACEASTA... Pentru că Împărăția Lui nu era din lumea aceasta, atunci slujitorii Lui nu trebuiau să lupte pentru a-și duce la îndeplinire obiectivele Oare nici noi nu ar trebui să luptăm pentru a obține biruința în împărăția spirituală?

   Dacă studiem uzanța termenului ÎMPĂRĂȚIE - în Evanghelii, vom descoperi că Isus vorbește fie despre o Împărăție a Harului, fie de o Împărăție a Slavei. El a folosit termenul de ÎMPĂRĂȚIE- sau ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR în mod repetat. Adesea, pildele Sale începeau cu următoarele cuvinte: ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR SE ASEAMĂNĂ...

   ÎMPĂRĂȚIA HARULUI include iertarea lui Dumnezeu și puerea Lui. Pentru nciunul din aceste daruri nu trebuie să ne luptăm ca să le obținem, Noi nu putem câștiga sau merita intrarea noastră în cer. Nici nu putem lupta pentru a obține biruința și supunerea. Dacă Împărăția lui Isus ar fi fost din această lume, atunci slujitorii Lui ar trebui să lupte cu păcatul și cu Diavolul, să se lupte ca să asculte, să se supună, să lupte pentru biruință. Dar Isus a spus: ÎMPĂRĂȚIA MEA NU ESTE DIN ACEASTĂ LUME.

   Binecuvântările Împărăției Cerești trebuie primite în dar. Iertarea este un dar. Pocăința este un dar. Biruința este un dar. Ascultarea este un dar. Pentru ceea ce primești, nu trebuie să lupți.